Despre onoare vs ispita de a-ți atribui texte și imagini străine

0

Chiar în aceste zile, pe rețelele sociale se discută intens despre plagiat ca despre un fenomen imoral. Unii funcționari publici, prinși în flagrant, riscă să-și piardă posturile, iar unii savanți să se pomenească fără teze de doctor, anulate în urma depistării furtului intelectual. Presa informează des despre asemenea cazuri. Dar care este situația în interiorul presei înseși? Cât de prezent e fenomenul în rândurile jurnaliștilor?   

Inadvertențe sau greșeli comise cu bună știință?

Odată, pe când lucram la un ziar, într-un text jurnalistic al unui coleg pe care îl pregăteam pentru tipar am identificat pasaje întregi dintr-un comentariu apărut anterior la un post de radio. Pus în fața faptului, autorul  a încercat să se justifice precum că a preluat intenționat acele fragmente pe motiv că rezonau cu ceea ce dorea el însuși să spună în articolul său. Nu cred că l-am convins când i-am amintit că sursa din care s-a inspirat era opera unui alt autor și că în textul său lipseau ghilimelele de rigoare și trimiterile la materialul original… El vroia să mă convingă că a procedat corect. Ceea ce m-a făcut să cred că, poate, unii nici nu realizează că preluarea unor texte ce nu le aparțin este, de fapt, un furt intelectual.

Îmi amintesc de acest caz ori de câte ori întâlnesc, mai ales în media online,  știri și alte texte preluate de pe site-uri  străine cu încălcarea normelor deontologice. Și mă întreb: aceste devieri sunt greșeli întâmplătoare sau făcute cu bună știință? Exemple am putea aduce cu nemiluita, din lipsă de spațiu ne vom limita doar la câte unul – două per fiecare portal examinat. 

Știri preluate cu indicarea sursei, semnate de autori din redacție. Zugo.md publică, pe 18 ianuarie, știrea: Indonezia își mută capitala pe o altă insulă. Legea a fost adoptată, iar construcția ar trebui să înceapă în 2022. Textul face trimitere la Digi24, dar, în același timp, poartă semnătura Victoriei Bucur. Pe același site, pe 20 ianuarie, apare știrea: Din februarie, Thailanda renunţă la carantina obligatorie pentru turişti, preluată tot de la Digi24, deja cu semnătura Mihaelei Robu. Ambele materiale sunt însoțite și de pozele jurnalistelor, sugerând, oarecum că acestea ar avea atribuție directă la știrile în cauză deși efortul lor „de autor” se rezumă la un simplu copy/paste, întrucât pe site-ul din România, primul material este semnat de Alexandru Costea, iar cel de al doilea poartă semnătura A.P., cu link activ, care duce spre alt nume, Alina Popescu.

Preluări din presa străină, fără trimitere la sursă, semnate de jurnaliști din redacție. Cotidianul.md publică recent știrea Roberta Metsola a fost aleasă în funcția de președintă a Parlamentului European. Textul apare cu semnătura  Danielei  Davâdov, deși e clar că autoarea fie l-a preluat de pe un site străin, fie s-a inspirat de pe mai multe site-uri, care au reflectat evenimentul zilei. Din păcate, nu a făcut trimitere la niciuna din sursele pe care le-a consultat.

Știri preluate, cu semnătura Autor: Redacția. Dacă tot am ajuns la Cotidianul.md, trebuie să spunem că aici aproape toate știrile de la rubrica Externe poartă semnătura Autor: Redacția. Lucrurile sfidează ridicolul mai ales în cazul în care, pe site-ul din România, de exemplu, știrea preluată poartă semnătura unui alt autor. E și cazul materialului Rusia anunţă manevre navale de amploare din toate direcţiile, pe fondul tensiunilor de la hotarul cu Ucraina, preluat pe 20 ianuarie, care indică sursa  Agerpres.ro. Deschidem site-ul din România, citat de Cotidianul.md, și citim, la sfârșit:  „AGERPRES/ (Autor: Lilia Traci, editor: Sorin Calciu, editor online: Anda Badea)”. Confuzie totală! Avem impresia că cineva nu prea înțelege sensul cuvântului autor. Deschidem DEX-ul, unde e scris negru pe alb: „AUTÓR, -OÁRE,  autori, -oare.1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2.Persoană care face, produce sau comite ceva. ♦Persoană care comite o infracțiune. [:a-u-] – Din auteur, auctor”. 

Faptul că Cotidianul.md sau alte portaluri preiau știri din alte surse e normal, bineînțeles. E ceva neclar însă în modul cum le semnează. Iar atunci când se operează cu Autor: Redacția și se uită trimiterea la sursă, cazul devine de-a dreptul penibil, ca  în acest exemplu:  Marea Britanie susține că aprovizionează Ucraina cu arme antitanc pentru a se apăra în fața unei posibile invazii conduse de Rusia. Pe HotNews.ro materialul e semnat cu inițialele N.O., iar pe Cotidianul.md cu Autor: Redacția…

Știri care nu indică sursa preluării în primul alineat și au titluri – capcană. Regulile deontologice cer ca sursa preluărilor să fie citată în primul alineat al textului știrii, iar titlurile de știri să fie exacte și să nu creeze dubii.  Dar și aici devierile se țin lanț în presa noastră online. Punctul.md publică, pe 20 ianuarie, la rubrica Monden, știrea: Cum a devenit un student milionar dintr-o distracție, scoțându-și la vânzare selfie-urile. Sursa – The Independent – se regăsește ceva mai departe de primul alineat, dar titlul te prinde imediat în capcană. Accesezi materialul, crezând că e despre un student din Moldova, ca apoi să înțelegi că e vorba despre un tânăr din Indonezia! Prin astfel de trucuri, redacțiile vor să adune vizualizări, dar senzația pe care o lasă cititorului este una de dezamăgire, ai impresia că cineva te-a tras pe sfoară… Pe 19 ianuarie, site-ul Mamaplus.md publică materialul O elevă de 9 ani a murit după ce a fost împinsă de o colegă, pe coridorul şcolii. Din nou, un titlu – capcană! Numărul persoanelor care au vizualizat știrea – peste 60.000 în decurs de cinci zile – confirmă presupunerea noastră că cei mai mulți cititori au deschis materialul convinși că întâmplarea a avut loc în Moldova. Site-ul încalcă regulile elementare de preluare a textelor, deoarece nu indică sursa. În lead se anunță doar că tragedia s-a produs în China. 

Poze furate și fotografi care suferă din cauza că le sunt încălcate drepturile de autor. Într-un interviu realizat acum câțiva ani cu fotojurnalistul Constantin Grigoriță pentru revista Mass-Media în Moldova, colegul îmi explica ce înseamnă furt în profesia de fotojurnalist – să preiei o poză fără acordul autorului. E un fenomen frecvent în media autohtonă, zicea el, adăugând:  „La urma urmei, dacă furtul în Republica Moldova este ceva obișnuit, de ce ar lipsi în presă?!”.

L-am telefonat zilele trecute să văd dacă situația s-a schimbat cumva între timp și l-am găsit la fel de decepționat. Ani la rând, mai multe instituții media i-au preluat fotografiile fără să-l indice ca autor și fără să-i achite onorariul ce i se cuvine pentru ele.  Mi-a dat și un șir de adrese ale câtorva portaluri ce s-au folosit de munca sa, cum ar fi Independent.md sau Point.md, iar când le-a cerut explicații și remunerare, i-au zis că au preluat imaginile… de pe rețelele sociale! Chiar recent, postul de televiziune Pro TV Chișinău a folosit câteva fotografii ale sale, cu Constantin Botnari în prim-plan, în programul din 17 ianuarie, de la ora 20.00, pe care le-a prezentat ca fiind din Arhivă (vezi minutul 12 al emisiunii). Deși a solicitat postului să repare greșeala, rugămintea sa nu a fost auzită… 

Se pare că respectarea drepturilor de autor nu este nici chestiune de onoare, nici prioritate pentru unele media. 

În loc de concluzie…

Cum luptăm cu furtul intelectual? Probabil, ar trebui să începem prin a nu admite copy-paste-ul în școală sau  la facultate. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Îmi amintesc că, în studenție, pe când îmi făceam stagiul la un post de radio, un tânăr redactor, presat de termenele restrânse de prezentare a materialului, pe care nu reușise să-l scrie, a citit din studio textul unui alt jurnalist, apărut mai demult într-un ziar. Se gândea că puțin probabil va fi descoperit și că eterul nu lasă amprente. Dar a avut ghinionul ca fapta să-i fie deconspirată chiar de autor. Acesta a semnalat plagiatul la conducerea postului. Tânărul redactor a fost chemat la covor și întrebat de ce și-a însușit articolul altui jurnalist. Nu a putut explica de ce a făcut-o, iar decizia administrației a fost dură: eliberarea din funcție, cu înscrierea cauzei în cartea de muncă.

Atunci, pedeapsa aceea mi-a părut prea aspră. Dar astăzi știu sigur că, pentru mine, a fost o lecție bună la început de cale.

În continuarea acestor gânduri, reproducem câteva norme prescrise de principalele surse deontologice de care se conduc jurnaliștii din Republica Moldova:

Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova 

  1. Jurnalistul respectă dreptul de autor. Preluarea fără cost a materialelor jurnalistice se realizează în condițiile stabilite de autor sau de instituția media. În asemenea cazuri, trebuie citată sursa și autorul informației, iar în cazul mass-media online trebuie indicat și linkul direct la sursă, în primul alineat al textului. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile impuse, solicitate, prevăzute de deținătorul drepturilor.
  2. Jurnalistul nu acceptă să scrie pentru o altă persoană, să semneze un produs jurnalistic cu numele altei persoane reale sau să semneze un produs jurnalistic al cărui autor nu este.

Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști

  1. Vom semna orice material publicat. Ne vom opune cenzurii de orice fel. 
  2. Nu vom prelua materiale (texte sau fotografii) fără să avem acordul autorului sau (după caz) publicației (sursei). 
  3. Vom respecta drepturile de autor ale colegilor, vom face trimiteri la numele autorului ori de câte ori vom face uz de o lucrare a altcuiva. Plagiatul este inadmisibil. 
  4. Nu vom imprima, multiplica sau distribui anumite materiale, dacă nu vom avea un acord (verbal sau în scris) cu autorul acestora în ceea ce privește drepturile conexe. 
  5. Vom ține cont că redacția nu are dreptul să-și dea acordul privind preluarea materialelor din ziar, dacă autorul materialelor nu a transmis ziarului și drepturile conexe. 
  6. Suntem responsabili de veridicitatea şi obiectivitatea comunicărilor publicate, sub nume propriu sau pseudonim. Nimeni nu are dreptul să ne oblige să ne punem semnătura sub o publicație conținutul căreia, în opinia noastră, a fost schimonosit sau modificat împotriva voinței noastre. 

Tatiana Corai, jurnalistă

Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și cel britanic, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al UK. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea UK, a USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.

Sursa foto: Shutterstock