De la studenți la politicieni, mulți oameni inteligenți au căzut pradă minciunilor periculoase răspândite cu privire la noul coronavirus. De ce? Și cum te poți proteja de dezinformare? Este un adevăr trist că orice criză de sănătate generează propria pandemie de dezinformare, așa precum suntem și astăzi martorii unei adevărate infodemii despre Covid-19, notează jurnalistul David Robson într-un articol pentru BBC.
În anii 80, 90 și 2000 se răspândeau minciuni periculoase despre SIDA – de la convingerea că HIV a fost creat de un laborator guvernamental până la ideea că testele HIV nu erau de încredere și chiar teoria spectaculos de nefondată că ar putea fi tratat cu lapte de capră. Aceste afirmații au sporit comportamentul riscant și au agravat criza. Acum, vedem o nouă avalanșă de știri false – de data aceasta în jurul pandemiei coronavirusului. De la Facebook la WhatsApp, dezinformarea comună include totul – de la ceea ce a provocat focarul până la modul în care puteți preveni îmbolnăvirea.
În ultimele decenii, s-au răspândit minciuni periculoase despre SIDA, care au agravat criza (Credit: Getty Images)
Astfel, în mediul informațional au apărut mai multe dezinformări cu privire la modul în care soarele, vremea caldă și apa potabilă pot afecta coronavirusul. Organizația Mondială a Sănătății a lansat o pagină pe site-ul său, unde sunt expuse și actualizate periodic miturile despre noul virus. Un raport recent dintr-o provincie din Iran a constatat că mai multe persoane au murit din cauza consumului de alcool tehnic, bazat pe o afirmație falsă că acesta poate proteja de Covid-19.
Un sondaj realizat de YouGov și Economist, în martie 2020, a constatat că 13% dintre americani credeau că criza Covid-19 a fost o farsă, de exemplu, în timp ce 49% credeau că epidemia ar fi putut fi creată de om. Deși ați putea spera că un super creier a provocat pandemia, educația și gândirea critică ne-ar ajuta să discernem adevărul de ficțiune. Totuși, cu ușurință putem găsi exemple în care mai mulți oameni inteligenți și educați au căzut pradă informațiilor false.
Un exemplu ar fi scriitoarea Kelly Brogan, o proeminentă teoreticiană a conspirației Covid-19. Ea este licențiată la Institutul de Tehnologie din Massachusetts și a studiat psihiatria la Universitatea Cornell. Kelly Brogan a scos la iveală dovezi clare despre pericolul virusului în țări precum China și Italia. Ea a mers chiar până la a pune la îndoială însăși principiile de bază ale teoriei germenilor, în timp ce susține teorii pseudoștiințifice.
Kelly Brogan a primit o diplomă medicală de la Universitatea Cornell. Ea a pus sub semnul întrebării teoria germenilor și existența Covid-19 (Credit: Getty Images)
Chiar și unii lideri mondiali au fost învinovățiți de răspândirea unor informații inexacte despre riscul pandemiei și de promovarea unor remedii neprobate care pot face mai mult rău decât bine, încurajând Twitter și Facebook la pasul fără precedent de a elimina postările.
Din fericire, psihologii studiază deja acest fenomen. Și ceea ce găsesc poate sugera noi modalități de a ne proteja de minciuni și de a ajuta la eliminarea răspândirii dezinformării.
Supraîncărcarea informațională
O parte din problemă reiese din natura mesajelor: oamenii sunt bombardați zilnic cu informații, astfel încât furnizorii de fake news pot face ca mesajul lor să se simtă „ca unul adevărat” prin câteva trucuri simple, care descurajează aplicarea abilităților de gândire critică – cum ar fi verificarea veridicității sursei. După cum au spus autorii unei lucrări: „Când gândurile curg lin, oamenii dau din cap.”
Eryn Newman de la Australian National University, de exemplu, a arătat că simpla prezență a unei imagini alături de o declarație crește încrederea noastră în acuratețea acesteia. O imagine generică a unui virus care este însoțită de unele afirmații despre un nou tratament, să zicem, nu poate oferi nicio dovadă a afirmației în sine, dar ne ajută să vizualizăm scenariul general. În concluzie, considerăm această „fluiditate a procesării” drept semn că afirmația este adevărată.
Simpla prezență a unei imagini alături de o declarație ne crește încrederea în exactitatea acesteia (Credit: Getty Images)
Distribuim înainte să gândim
Gordon Pennycook, cercetător principal în psihologia dezinformării de la Universitatea din Regina, Canada, a solicitat participanților să ia în considerare un amestec de titluri adevărate și false privind pandemia de Covid-19. Când li s-a cerut în mod special să judece exactitatea declarațiilor, 25 la sută dintre participanții au spus că vestea falsă este adevărată, iar când au fost pur și simplu întrebați dacă vor distribui titlul, 35% au spus că vor transmite noutățile false – ceea ce este cu 10% mai mult.
Stop răspândirii falsurilor
Cunoscând faptul că multe persoane – chiar și cele inteligente și educate – au aceste tendințe „greșite” de a accepta dezinformarea la valoarea nominală ne-ar putea ajuta să oprim răspândirea dezinformării. Organizațiile care încearcă să demonteze miturile ar trebui să nu fie prea sofisticate în explicații. În schimb, ar trebui să prezinte faptele cât se poate de simplu – de preferință cu ajutorul unor imagini și grafice care fac ideile mai ușor de vizualizat. Pur și simplu nu este suficient să prezinți un argument solid și să speri că va rămâne în memoria oamenilor.
Aceste organizații ar trebui să evite repetarea miturilor. Repetarea face ca ideea să se simtă mai familiară, ceea ce ar putea crește percepțiile despre adevăr. Nu este întotdeauna posibil, desigur, dar se poate încerca cel puțin să se prezinte adevăratele fapte mai proeminent și mai memorabil decât miturile, astfel încât acestea să fie mai susceptibile să rămână în mintea oamenilor.
Un lucru pe care îl putem face este să ne gândim pur și simplu la baza faptică a unei postări înainte de a o transmite mai departe (Credit: Getty Images)
Când vine vorba de propriul nostru comportament online, am putea încerca să ne dezlipim de emoția conținutului și să ne gândim un pic mai mult la baza faptică a acestuia înainte de a-l transmite mai departe. Se bazează pe dovezi științifice? Putem urmări sursa originală? Cum se compară cu datele existente? Autorul se bazează pe argumente logice?
Acestea sunt întrebările pe care ar trebui să ni le punem înainte să distribuim textul pe social media și să adunăm like-uri. Profesorul Gordon Pennycook sugerează că rețelele de socializare ar putea fi un imbold spre discernământ pentru utilizatorii lor dacă și-ar pune câteva întrebări înainte să distribuie ceva. În experimentele sale, el a descoperit că cerând participanților să evalueze exactitatea faptică a unui singur mesaj, participanții au început să perceapă mai critic alte postări, astfel încât aceștia erau de două ori mai atenți la informațiile pe care le distribuiau. Până acum nu există un panaceu contra falsurilor, de aceea va trebui să avem o abordare multilaterală pentru combaterea dezinformării, și pe măsură ce criza se adâncește, va fi responsabilitatea comună să le eliminăm.
