În jurnalism, vox-urile sunt necesare pentru a asigura echilibrul în știrea, reportajul sau emisiunea realizată de reporter – tocmai de aceea, deseori, ele sunt văzute ca elemente salvatoare ale unui material, care îl completează și îi conferă mai multă valoare. La prima vedere, pare a fi foarte simplu – ieși în stradă, „ochești” mai mulți vorbitori, le adresezi câteva întrebări la o temă anume și realizezi materialul. În realitate, un vox încheiat la toți nasturii necesită timp, alegere minuțioasă a interlocutorilor și o discuție consistentă.
Valentina Ursu, jurnalistă la Radio „Europa Liberă”, a realizat vox-uri în peste 700 de localități din țară. „Anume de la oamenii simpli obții adevăratul puls al realității”, spune jurnalista. „Atât timp cât politicienii încearcă să mai spună șotii, să facă promisiuni, să nu se țină de cuvânt, să mai aburească lumea, așa cum se zice, manipulând-o, totuși lumea începe să își dea seama că este indusă în eroare de către cel din vârful și de la el mai degrabă aflăm adevărul, decât de la politician sau de la cel care guvernează”.
„Pentru a face omul de rând să își dezgolească sufletul în fața jurnalistului, trebuie să-l predispui”, mai adaugă Valentina Ursu.
„Înseamnă să mergi, să ai timp și răbdarea să-l asculți, pentru că nu întotdeauna obții răspunsul din prima. Uneori pot discuta cu trecătorii întâlniți în stradă și ore întregi. Și anume dintr-o oră, chiar din două, trei, patru, uneori aleg poate patru-cinci minute ca să corespundă tematicii pe care am ales-o pentru o emisiune sau alta. Îmi place foarte mult să merg anume la piețe, în localități și acolo chiar găsești cele mai mustoase răspunsuri la orice întrebare care frământă societatea. Și mă bucur că găsesc și oameni care răspund în cunoștință de cauză”.
Irina Bejenaru, jurnalistă la TVR Moldova, își amintește cu multe emoții despre vox-urile luate în Ucraina, de la micuții pe care conflictul armat din Estul acestei țări i-a alungat de acasă și i-a obligat să se refugieze la Odesa.
Irina Bejenaru, jurnalistă la TVR Moldova: „Vox-urile de la copii sunt, prin definiție, cele mai grele. Trebuie să discuți cu ei așa, încât să nu îți ofere un răspuns prin „da” sau „nu”, sau poate să îți vină în răspuns doar tăcere. Cu atât mai complicat a fost să discut cu ei despre război.Gândeau exact ca un om matur – erau maturi la ai lor 10, 13, 7 ani. Unii nici nu vorbeau încă bine, dar deja realizau ce înseamnă război…”.
Desigur, un vox populi nu are pretenția unui sondaj. Cu toate acestea, și aici ar trebui să se țină cont de câteva reguli: un număr aproape egal de femei și bărbați, intervievarea atât a vorbitorilor de română, cât și a vorbitorilor de limba rusă, de diferite categorii de vârstă, în funcție de subiectul abordat. Iar vox-urile de la copii se iau în prezența sau cu acordul părinților acestora.
_______
Acest video a fost finanțat de un grant oferit de Departamentul de Stat al SUA. Opiniile, constatările și concluziile din articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.
