„Las’ să controleze, ce am eu cu asta? Las’ să facă lucrul lor”;
„Corupție este peste tot, chiar și în Moldova. Cum se poate fără asta? Vom aștepta. Sunt de acord” (Trad. din rusă);
„Este un rău cu care trebuie luptat. Haideți să dăm posibilitate organelor (de drept) să lucreze” (Trad. din rus.);
„Am auzit că este vorba despre corupție. Cred că este bine să îi găsească pe oamenii răi”. (Trad. din engl.);
„Este foarte bine că ei luptă împotriva corupției” (Trad. din engl.).
Selectăm ca să… manipulăm
Enunțurile de mai sus au fost rostite de cinci persoane surprinse de reporterii Publika TV la punctele vamale Tudora și Palanca, la 30 septembrie 2016. În acea zi, trecerea a fost oprită timp de cel puțin patru ore din cauza perchezițiilor efectuate de procurori în cadrul unui dosar de corupție. Chiar dacă, la începutul știrii intitulate „Schema infracțională de la Vamă. Cum acționau și împărțeau banii vameșii reținuți”, jurnaliștii au anunțat că șoferii, nerăbdători, au claxonat îndelung de nemulțumire, în vox-pop am văzut doar oameni pe care nu-i deranjează așteptarea și care sunt mulțumiți că autoritățile luptă cu corupția. Apare întrebarea: Unde au dispărut șoferii nerăbdători? Din text aflăm că un procuror le-a explicat la câțiva dintre ei cauza reținerii, iar asta ar fi calmat spiritele. Având în vedere că în imagini se vedeau zeci de autoturisme, este greu de crezut că toți șoferii și-au suprimat imediat nemulțumirea. Însă mesajul transmis prin cele cinci voci ale persoanelor din șirul de mașini a fost unul identic: lauda la adresa autorităților care „luptă împotriva corupției”.
În manualele de jurnalism, vox-populi sau vox-pop-ul (sondajul stradal, cu oameni luați la întâmplare) este prezentat ca un instrument de sondare a opiniei publice și de asigurare a interactivității. La fel, el este considerat un element democratic, întrucât le oferă oamenilor simpli libertatea și ocazia de a-și face publică părerea. Totuși, vox-ului nici pe departe nu îi este recunoscută latura de obiectivitate. Ca orice produs jurnalistic, specialiștii recomandă trecerea vox-pop-ului prin filtrul standardelor de echilibru și imparțialitate. „Selectarea răspunsurilor este o operațiune delicată și importantă, ce poate influența sensul general al materialului. Ca atare, ea trebuie făcută echilibrat, fără partizanat, redând diversitatea opiniilor și a argumentelor întâlnite”, scrie Ion Laza[1], lector la Universitatea din Oradea.
Întrebăm, dar ce anume?
Cei mai mulți experți în jurnalism susțin că, la realizarea vox-pop-urilor, reporterii trebuie să le adreseze interlocutorilor aceeași întrebare, care să nu fie formulată tendențios ori astfel, încât să genereze răspunsuri de „da” sau „nu”. Unii jurnaliști de la noi dovedesc însă fie că nu cunosc această recomandare, fie că o ignoră intenționat, urmărind să obțină răspunsurile convenabile redacției. De exemplu, știrea difuzată de NTV Moldova la 31 august 2016, cu titlul „Bulevardul Negruzzi, dezastru fără sfârșit”, conține un grupaj de vox-uri cu șoferi nemulțumiți de circulația proastă în această zonă a capitalei și de tărăgănarea lucrărilor de reparație a arterei rutiere, dar fără să fie clar ce întrebare le-a fost adresată de facto. În cazul unuia dintre respondenți – un turist – se vede clar să video a fost montat și că persoana răspunde la un comentariu, nu la o întrebare a reporterului: „Nu știu… dacă asta se întâmplă de un an, atunci e mult, nu știu cum să reacționez./ Acesta este standard european? Mmm… atunci cei din Primăria Dvs. nu spun adevărul”. Intervenția reporterului despre „standardul european”, care nu se aude în video, pare a fi plasată special pentru a obține de la interlocutor o opinie critică la adresa Primăriei.
Sugerăm răspunsuri…
Un alt exemplu în care nu a fost respectată diversitatea de opinii și argumente, dar și în care reporterul îi sugerează unui interlocutor ce să spună, găsim în ediția din 27 august 2016 a știrilor Jurnal TV de la ora 19.00. Vox-ul a fost folosit în trei dintre știrile difuzate: prima despre spectacolul organizat de autorități cu ocazia Zilei Independenței, a doua despre manifestanții revoltați de instalarea gardului de protecție și a treia despre opiniile populației din diferite localități privind situația Republicii Moldova la cei 25 de ani de independență. În total, în știri au fost incluse 34 de voci. Niciuna dintre ele nu a exprimat o opinie neutră sau pozitivă referitor la sărbătorirea Zilei Independenței sau la situația țării.
Pentru echilibrul știrilor, dar și pentru a asigura pluralismul de opinii, vox-urile ar fi trebuit să conțină și opinii ale oamenilor care, de exemplu, nu văd o problemă în sărbătorirea cu fast a Zilei Naționale sau care apreciază situația statului altfel decât dezastruoasă. Or, în centrul Chișinăului au venit și persoane pregătite să sărbătorească. Mai mult, în timp ce unul dintre interlocutori critica guvernarea că ar fi cheltuit sume „enorme” pentru serbarea din Piața Marii Adunări Naționale, reporterul i-a sugerat acestuia o idee sau, mai degrabă, a provocat un răspuns pe care și-ar fi dorit să-l audă: „Banii care se cheltuiesc aici mai bine să…”, „Să dea cuiva să facă drumuri la țară, să poată să meargă o mașină, să poată să meargă o babă, să nu șadă în glod până aicea, bătaie de joc…”, a fost răspunsul…
Avansăm idei și le prezentăm drept informație
Există și cazuri în care reporterii avansează ei înșiși idei și le expun spre dezbatere „străzii”, iar acest lucru este împachetat ca informație nouă. Drept exemplu servește știrea „Parcă sunt catacombe în centru”. Locuitorii Capitalei își cer înapoi Piața Marii Adunări Naționale”, difuzată la 13 iulie 2016 de Publika TV și care conține două grupaje de vox-uri. În primul trecătorii susțin (unanim) că orășelul de corturi al Platformei DA strică aspectul capitalei, iar în al doilea răspund la întrebarea reporterului – întrebare care nu se aude în știre – dacă ar semna o petiție „prin care să-i ceară Partidului DA al fugarilor Ţopa să scoată corturile din Piața Marii Adunări Naționale”. Această idee nu a fost avansată, cum ar fi fost corect, de vreunul dintre locuitorii Chișinăului deranjați de corturi, de o autoritate publică sau de o altă sursă. Faptul că jurnalistul nu îi întreabă pe intervievații nemulțumiți ce ieșire văd, dar le propune această soluție, reprezintă o formă de exprimare a opiniei proprii și de inducere a răspunsurilor dorite. Iată care au fost acestea:
„Aş semna, de ce nu?…Fără vorbă (…)”
„Aş semna să fie scoase. (…) Nu-i frumos centrul Capitalei să fie aşa”.
„Aș semna. Mai bine să facă ordine în oraş (…)”.
Asupra faptului că, de cele mai multe ori, jurnaliștii moldoveni nu respectă, la realizarea interviurilor stradale, rigorile referitoare la egalitatea de gen și de vârstă, nu mai insistăm. Punem aceste scăpări pe seama grabei sau a altor factori ce nu subminează credibilitatea produsului mediatic atât de mult, precum o face selectarea vocilor în funcție de mesaj, mimându-se pluralismul și intenția nobilă de a asculta, cu adevărat, vocea poporului.
Viorica Zaharia, expertă media
______________
Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informației false și tendențioase – STOP FALS!, desfășurată de Asociația Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
[1] Laza Ion, Curs, Genurile presei, Universitatea din Oradea, https://fr.scribd.com/doc/25149536/CURS-Genurile-Presei-TV
