Munca unui jurnalist începe de la colectarea informației necesare pentru a realiza un material de presă. În acest context, o sursă jurnalistică este orice persoană care furnizează informații, confidențiale sau publice, în anumite situații specifice. Regula clasică a jurnalismului spune, totodată, că o știre, un reportaj sau orice alt produs media nu pot să existe fără minimum două surse. Un jurnalist adevărat știe ca știrea trebuie verificată din minimum doua surse. Și acestea sa fie independente. Dacă știrea este dintr-o singura sursă, poate fi aruncată la gunoi. Dacă în știre este părerea jurnalistului, aruncați-o la gunoi. Atenție mare din ce surse media va informați.
Iată ce ne spune despre surse Anastasia Nani, absolventă a Școlii de Studii Avansate în Jurnalism. Și-a făcut un nume în domeniul investigației, iar în prezent este reporteră la Centrul de Investigații Jurnalistice. „Este foarte important ca jurnalistul să-și aleagă cu mare atenție sursele. Acestea ar trebui să fie independente una de alta, astfel încât să nu reprezinte același punct de vedere. Dacă scrii un articol pe teme politice, trebuie să ai mare grijă ca acestea să prezinte opinii diferite, astfel încât cetățeanul de rând să-și poată face singur o opinie”.
Orice informație furnizată de persoane oficiale, instituții, agenții de presă și de oameni simpli trebuie verificată înainte de a fi publicată. Totodată, în jurnalism există noțiunea de sursă anonimă, care solicită că nu îi fie dezvăluită identitatea, atunci când are anumite informații
„Dacă informația vine de la o persoană care dorește să-și păstreze anonimatul, eu aș încerca să o culeg pe toate căile posibile oficiale, ca să văd dacă este cu adevărat adevărată, ca să nu o dăm în bară și să nu dăm dezmințiri. Este obligația noastră să păstrăm anonimatul atât timp cât omul își dorește acest lucru. Acum depinde dacă informația este adevărată sau cineva încearcă să ne inducă în eroare, de aceea este foarte important până în cel mai mic detaliu ce ne spune o sursă anonimă”,susține Anastasia Nani.
De multe ori, persoanele sau instituțiile vizate în investigațiile jurnalistice fac presiuni asupra redacțiilor sau jurnaliștilor ca să afle identitatea sursei care a furnizat informația. Dar sursele anonime ale jurnaliștilor sunt protejate de lege și pot fi dezvăluite doar la cererea instanței de judecată sau a procurorului.
Tatiana Puiu, avocată și expertă în legislația media „Dreptul de a nu divulga sursa de informare este un drept extrem de important pentru ca mass-media să fie eficientă, în primul rând, și să-și poată exercita liber funcția de câine de pază al democrației. Dreptul de a nu divulga sursa este reglementat de articolul 13 a Legii cu privire la libertatea de exprimare. Totodată, acest drept nu este unul absolut și legea stabilește cazurile când mass-media sau persoana care efectuează activitatea jurnalistică să divulge aceste surse”.
„În primul rând, trebuie să fie vorba de intentarea unei cauze penale, în aceste circumstanțe, organul de urmărire penală sau instanța poate obliga persoana respectivă să divulge sursa dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: dacă dosarul penal vizează infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave, au fost epuizate toate posibilitățile de a identifica această sursă și trei instanța de judecată sau organul de urmărire penală trebuie să demonstreze că divulgarea acestei surse este absolut necesară pentru instrumentarea dosarului penal”.
În Republica Moldova, la fel ca și în alte țări, sursele anonime sunt folosite, mai ales, la realizarea investigațiilor jurnalistice. Orice sursă de informare, anonimă sau publică, trebuie să fie veridică, obiectivă și independentă. Pentru verificarea informației, jurnaliștii recurg de multe ori la metoda încrucișării surselor. De aceea, oricare ar fi sursa de informare, filtrați informația!
