Studiu de caz nr. 2. Elemente de propagandă, dezinformare și război informațional în spațiul mediatic autohton

0

Prezentul studiu de caz se întemeiază pe mai multe mesaje mediatice răspândite în spațiul informațional autohton în luna decembrie 2015. Vom analiza mesajele, pornind de la înțelegerea faptului că:

  • propaganda are scopul de a determina auditoriul să adopte un nou fel de a gândi și de a obține din partea lui sprijin emoțional, prin promovarea sistematică de idei, concepții, opinii etc., dorite de propagandist;
  • dezinformarea urmărește manipularea audienței la nivel rațional prin furnizarea de informații eronate, în care accentul se pune pe felul în care este prezentată și nu pe veridicitate, prin discreditarea unor informații ce se contrazic şi prin sprijinirea unor concluzii false;
  • războiul informațional sau mediatic țintește o atitudine favorabilă din partea oamenilor față de anumite probleme, mizând pe conceperea de mesaje manipulatorii transmise prin canale de informare controlate, pe accesul liber la respectivele canale şi pe discernământul redus al oamenilor.

În cele ce urmează, vom analiza ce mesaje au transmis publicului, cu referire la câteva evenimente, mai multe mass-media.

Subiectul 1. Ion Sturza, desemnat drept candidat la funcţia de Prim-ministru

Ion Sturza a fost desemnat de şeful statului drept candidat la funcţia de Prim-ministru în seara zilei de 21 decembrie, „zi de foc” pentru presă, dacă e să ţinem cont de anunțurile-șoc ce au precedat nominalizarea cu pricina: revenirea în politică a prim-vicepreședintelui PD, Vladimir Plahotniuc, și părăsirea fracțiunii parlamentare a PCRM de către 14 din cei 21 de deputați comunişti.

Publika TV a informat operativ telespectatorii săi despre eveniment, prezentând anunțul Președintelui Nicolae Timofti și reacția candidatului desemnat, Ion Sturza. Știrea a fost plasată operativ și pe pagina web, la ora 16.59: „Ion Sturza este desemnat în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru”. La fel de operativ, după trei secunde (!), pe pagina web este plasat un alt subiect: „DETALII despre activitatea lui Ion Sturza. Fostul premier, implicat în acte de corupţie şi relaţii cu KGB-ul rusesc”. Articolul ne amintește că Ion Sturza a fost Prim-ministru în urmă cu 16 ani, că după opt luni de mandat Guvernul Sturza a fost demis de Parlament și că, recent, „fostul deputat comunist Alexandr Petcov a amintit, într-un interviu, că Sturza a fost învinuit de corupţie de către reprezentanţii FMI, în perioada când era premier. Presa din România, unde Sturza are mai multe afaceri, a scris că acesta a lucrat, în perioada sovietică, în structuri controlate de KGB și a făcut avere impresionantă, ca urmare a relațiilor pe care le-a stabilit în spațiul fostei URSS. Fostul premier al Republicii Moldova s-a regăsit pe locul 24 in topul Forbes România pentru anul 2014, cu o avere estimată la 110 milioane de euro”.

Titlul știrii ne sugerează că Sturza a fost implicat în acte de corupție și relații cu KGB-ul rusesc, fără a fi aduse probe concludente, făcându-se referire doar la materiale de presă. Atestăm, deci, derogări de la normele profesionale, care impun jurnalistului imparțialitate și acuratețe în tot ce scrie, precum și de la normele juridice, care reclamă respectarea prezumției nevinovăției faţă de oricine, în privința căruia instanța de judecată nu a dat un verdict final de vinovăție. Dovadă sunt mai multe cuvinte şi sintagme utilizate în text (” „FMI”, „perioada sovietică”, „spațiul fostei URSS”, „structuri controlate de KGB”, „a făcut avere impresionantă”), menite să fortifice efectul informațional scontat – cel de a trezi repulsie/revoltă cititorului/privitorului fără discernământ față de candidat și, implicit, față de cel care l-a desemnat. La aproape un minut pe aceeaşi pagină web apare o a treia știre: Analiştii politici, despre candidatura lui Ion Sturza la funcţia de Prim-ministru: e o greşeală a domnului Timofti. Cuvântul „analiștii” (la hotărât) din titlul știrii vrea să ne convingă că există o opinie comună a acestora, deși în text sunt prezentate opiniile a trei dintre ei: „Analiştii politici Roman Mihăeş, Victor Gurău şi Alexandru Cauia consideră unanim că desemnarea candidaturii lui Ion Sturza la funcţia de Prim-ministru este o greşeală”. Sintagma din titlu, „e o greșeală”, mai este repetată în primele două propoziții, pentru ca ideea să se rețină în mintea cititorului. Știrea are caracter conflictual, dat fiind faptul că desemnarea candidatului Sturza a trezit controverse. În acest caz, ea urma să conțină mai multe opinii existente în societate asupra subiectului – normă prevăzută și în Codul deontologic, și în Codul Audiovizualului (art. 7). Respectivele norme au fost ignorate, iar faptul trebuie să ne pună în gardă, ca să nu cădem pradă manipulărilor informaţionale. În aceeași zi de 21 decembrie mai sunt difuzate știri de acest gen – dintr-o singură sursă, selectiv, care să întărească efectul manipulator, precum: „Un joc politic ieftin”. Andrian Candu, despre nominalizarea lui Ion Sturza și ce a stat în spatele ei”, „Igor Dodon despre candidatura lui Ion Sturza: „Nu vom vota un gastarbaiter de peste Prut”” șiAmbasadorul SUA se întreabă dacă cineva se mai gândește la poporul moldovean. Ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, scrie pe Facebook că Nicolae Timofti nu s-ar gândi la problemele țării”. A doua zi Ambasada SUA a venit cu o precizare: „Comentariul Ambasadorului Pettit se referă la situația din Moldova în general. Acest comentariu nu este o reacție la nominalizarea de către Președinte și, de fapt, a fost postată ieri la 15.:50, cu câteva ore înainte de anunțul făcut de Președinte. Noi rugăm Publika TV să emită o corectare, în așa fel ca telespectatorii să nu fie induși în eroare de reportaje incorecte”.

Publika, în cazul dat, a speculat câteva caracteristici ale știri ca gen jurnalistic, inclusiv veridicitatea, autoritatea și operativitatea. Știrea pare veridică pentru că Ambasadorul SUA într-adevăr se întreabă, într-o postare pe Facebook, „dacă cineva se gândește ce își doresc oamenii din Republica Moldova” – și acest fapt poate fi verificat de oricine. Doar că mesajul diplomatului este distorsionat, acțiune interzisă de codurile deontologice. La fel, autoritatea Ambasadorului James Pettit în mod direct adaugă autoritate și știrii, indiferent cum sunt interpretate spusele acestuia. Totodată, ştirea este și operativă – Publika.md a fost printre primele instituţii media care a comunicat în asemenea mod despre comentariul şefului misiunii diplomatice americane. Concluzia care poate fi trasă e că scopul știrii nu a fost informarea adecvată a publicului (sarcina de bază a mass-media), ci formarea unei atitudini dorite de emițător față de Președintele Nicolae Timofti.

În aceeași zi de 21 decembrie, pe pagina web a canalului Prime TV este plasat subiectul intitulat „Ion Sturza a fost desemnat de șeful statului drept candidat pentru funcţia de Prim-ministru”. Corpul subiectului este structurat astfel:

– prima propoziție repetă titlul

– a doua propoziție ne spune că liderul PD, Marian Lupu, „a declarat că formaţiunea pe care o reprezintă nu-l va suţine pe Sturza, pe motiv că îl consideră candidat ascuns al PLDM

– a treia propoziție – că și „socialiştii au anunţat că nu vor acorda vot de încredere echipei propuse de fostul premier Ion Sturza

– urmează un citat al lui Nicolae Timofti, prin care şeful statului explică de ce l-a desemnat anume pe Sturza și precizarea că „nu toate fracțiunile și-au expus opțiunea de a-l susține”

– urmează un citat al lui Ion Sturza cu referire la ce urmează să facă în cele 15 zile pe care le are la dispoziție

– din nou un citat al lui Marian Lupu, inclusiv: „Domnul Ion Sturza devine astăzi o candidatură oficială a Partidului Liberal Democrat, una netransparentă şi una ascunsă în spatele termenului de tehnocrat. Noi nu vom avea nici o întâlnire cu domnul candidat înaintat”

– despre ce a scris pe blogul său preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, inclusiv, că „PLDM ştia că a pierdut dreptul de a nominaliza premierul şi a încercat să-l nominalizeze, folosindu-se de dreptul preşedintelui, încercând să dea o lovitură cinică, pe la spate, tuturor partidelor pro-europene. Candu nu crede că Sturza poate fi un prim-ministru pro-european, odată ce are în spate un joc politic murdar

– urmează ce spune liderul PSRM, Igor Dodon, inclusiv că „anume în perioada guvernării lui Ion Sturza în ţară s-a înrădăcinat corupţia, iar salariile nu au fost plătite luni în şir. Dodon crede că, în prezent, Sturza face jocurile politice ale unor grupări oligarhice, care vor să ascundă furturile din sistemul bancar şi să-şi salveze pielea

– o precizare că liderul PL, Mihai Ghimpu, şi vicepreşedintele PLDM, Valeriu Streleţ, nu au comentat deocamdată candidatura omului de afaceri Ion Sturza pentru funcţia de şef al Executivului

– subiectul se încheie cu: „Sturza a fost premier al Republicii Moldova în urmă cu 16 ani. După opt luni de mandat, a fost demis de Parlament. Recent, fostul deputat comunist Alexandr Petcov a amintit, într-un interviu, că Sturza a fost învinuit de corupţie de către reprezentanţii FMI, în perioada când era premier. Presa din România, țară unde Sturza are mai multe afaceri, a scris că acesta a activat, în perioada sovietică, în structuri controlate de KGB și a făcut avere impresionantă, ca urmare a relațiilor pe care le-a stabilit în spațiul fostei URSS. Averea lui Sturza este estimată de Forbes la 110 milioane de euro”.

Altfel spus, subiectul a întrunit toate detaliile difuzate în paralel și de Publika TV. Procedeul sporește impactul dorit de autori – să fie impusă și agreată poziția unui partid, să fie cât mai puțin vizibil cel care a desemnat candidatul şi să fie cât mai detestat candidatul desemnat.

A doua zi, pe 22 decembrie, Publika TV reia mesajele din ajun. De exemplu, aceasta difuzează știrea cu un titlu categoric: Sturza, fără susținerea deputaților și cu un început la fel de categoric: „Candidatura omului de afaceri Ion Sturza la funcția de premier nu va fi votată de parlamentari”. Știrea repetă declarația de ieri a liderului PD, Marian Lupu, că „nu-l va susţine pe Ion Sturza, pe care îl consideră candidatul ascuns al PLDM”; amintește că și deputaţii socialişti „nu vor acorda vot de încredere echipei propuse de Sturza”; îi re-citează pe liderul PD și pe cel al PSRM; aduce un element nou – că deputatul Artur Reșetnicov, împreună cu cei 13 colegi care au plecat de la PCRM, nu pot vota un candidat, „numele căruia este asociat direct cu sfârșitul anilor ’90, cu sărăcie, cu restanțe la salarii și pensii, cu pensii plătite în caloși, cu orez expirat și multe alte chestii”; reamintește de poziția spicherului Andrian Candu expusă pe blogul său și de lipsa comentariilor din partea PL și a PLDM. Prime TV, în principala sa ediție informativă din 22 decembrie, de asemenea difuzează câteva subiecte la temă. Unul, intitulat „Comuniștii nu-l vor pe Ion Sturza premier”, prezintă poziția PCRM expusă în conferință de presă, pe un ton zeflemitor, de către liderul formaţiunii, VladimirVoronin. Alt subiect este cel având titlul „Sturza, tratat cu scepticism în satul său de baștină, catalogat de către experții Asociației Presei Independente drept manipulare informaţională. SubiectulCrearea Platformei social-democrate, discutată la Chișinău” se referă la negocierile dintre o delegație a PD, condusă de prim-vicepreședintele partidului, Vladimir Plahotniuc și grupul celor 14 deputați care s-au retras din PCRM. Deși subiectul vizează negocieri între două părți, el conține imagini străine de temă și doar patru citate (trei proiectate pe ecran) aparținând lui Plahotniuc. Ce crede cea de-a doua parte la negocieri – cei 14 deputați – telespectatorul așa și nu a aflat. Atestăm, prin urmare, un subiect realizat defectuos, bazat pe o singură sursă de informare.

Prime TV a dedicat un subiect aparte Președintelui Nicolae Timofti, care în acea zi împlinea 67 de ani. Mai întâi, autorii au adus pe ecran imagini cu cazuri reproșabile din perioada de președinție (bâlbele cu ne-decretarea zilei de doliu după tragedia de la Clubul „Colectiv” din România; „rața mută”, adusă de socialiști la reședința şefului statului; răspunsul la întrebarea jurnaliștilor de ce nu face conferințe de presă), după care au urmat secvenţe de la evenimente în care Preşedintele s-a remarcat (poziție fermă în discuția cu omologul său din Rusia la un summit CSI; reacțiile la întrebări adresate în cadrul unei ședințe a APCE, inclusiv cu referire la interzicerea simbolurilor comuniste și fasciste).

Subiectul are motivare plauzibilă, dacă este vorba de ultima zi de naștere pe care Nicolae Timofti o serbează în această postură. Suntem înclinați să credem, totuși, că materialul a urmărit scopul de a accentua portretul celui care „a greșit”, desemnându-l pe Ion Sturza drept candidat la funcția de premier. În caz contrar, poate, ar fi fost de remarcat și faptul că Președintele nu se lăsa convins de lideri ai PD pe cine să desemneze în această funcție, despre care Preşedinţia anunța, într-un comunicat de presă, încă pe 15 decembrie. În principala sa ediție informativă din 22 decembrie Jurnal TV a plasat câteva subiecte, inclusiv unul intitulat „Sturza, susținut de PLDM”, în care apar candidatul desemnat și Valeriu Streleț, vicepreședinte PLDM. Alt subiect, cu titlul „Presa străină, cu ochii pe Moldova”,conține citate din mai multe media, inclusiv din publicația rusă Kommersant.ru, care consideră că, prin desemnarea lui Ion Sturz, Președintele Timofti a intrat în conflict cu oligarhul Vlad Plahotniuc. Cel de-al treilea subiect are titlul „Postul oligarhului, certat cu diplomația” și aduce în atenție modul în care Publika TV a interpretat postarea pe Facebook a Ambasadorului SUA la Chișinău. Ultimul subiect la temă din ediție se intitulează „Candidatul Sturza, testul democrației” şi este o compilație a opiniilor invitaților la emisiunea „Ora expertizei” – cinci la număr, din care trei din țară și doi – de peste hotare. Toți participanții au apreciat pozitiv atât candidatul desemnat la funcția de Prim-ministru, cât și gestul Președintelui țării. Deși sunt mulți protagoniști, între ei nu s-a găsit nici unul care să expună și altfel de opinii care circulă în societate. Invitații sunt „pro”, motiv suficient ca să îndepărteze subiectul de zona credibilității. Dacă luăm în calcul faptul că Publika TV și Prime TV au apelat doar la critici ai lui Sturza, iar Jurnal TV – doar la cei care-l agreează, putem vorbi de un duel informațional local, în care au fost atrase aceste instituții media. Accent TV, pe 22 decembrie, în principala sa ediție informativă, a difuzat un reportaj realizat corect din punct de vedere profesional, cu opiniile tuturor fracțiunilor parlamentare vizând candidatura lui Ion Sturza. Reportajul este urmat de un subiect cu titlul „Batrîncea: nominalizându-l pe Sturza, Timofti s-a răzbunat pe Plahotniuc”. Subiectul reprezintă o compilație din emisiunea „1+1”, la care au participat analistul politic Nicolae Chirtoacă și deputatul PSRM Vlad Bătrîncea. Deși au fost doi participanți, subiectul conține doar opiniile deputatului socialist, cu o durată de aproape trei minute (2 min. 51 sec.), chiar dacă în imagini, în mai multe rânduri, apare și Nicolae Chirtoacă. O atare tratare selectivă a protagoniștilor dezechilibrează informațional blocul tematic „candidatul Ion Sturza” în favoarea PSRM, fapt ce contravine normelor profesionale.

Subiectul 2. Ucraina în știrile de la RTR TV (Rusia)

Și în luna decembrie 2015 subiecte vizând Ucraina au fost prezente masiv în principala ediție informativă „Vesti” de la RTR TV. Emisiunile sunt structurate și subiectele sunt realizate astfel, încât la vizionare să rămâi cu impresia că în Rusia lui Putin totu-i bine, iar în Ucraina lui Poroșenko totul este rău. O asemenea impresie a fost și mai accentuată în ediția din 17 decembrie, zi în care președintele rus Vladimir Putin a ținut tradiționala conferinţă de presă anuală. Vom scoate în relief mai multe elemente pe măsură să confere produsului mediatic efect propagandistic în locul celui informațional. Jumătate din timpul de emisie a ediției „Vesti” din acea zi, aproximativ 30 de minute, a fost dedicată conferinței de presă, chiar dacă aceasta, cu o durată de peste trei ore, a fost transmisă în direct. Realizatorii au făcut un colaj de întrebări și răspunsuri care să aducă în prim-plan temele abordate, dar și momente care să sublinieze calitățile liderului rus. Fără a subestima prestația președintelui – apreciată, de altfel, de mai mulți jurnaliști prezenți la conferință -, vom observa un anumit exces de zel al realizatorilor programului informativ care, pe lângă răspunsuri temeinice, au inclus în colaj și unele de genul: „Dacă cineva din conducerea Turciei a decis să-i lingă pe americani într-un loc, nu știu dacă au procedat corect” sau „Saakașvili este un scuipat în fața poporului ucrainean”. Departe de a fi elegante, expresiile în cauză sunt, totuși, în limbajul omului de rând, or, acest procedeu adaugă simpatie pentru cel care le-a rostit. În colaj sunt reluate și anumite părți din întrebări, precum: „Sunteți într-o formă sportivă bună. Vă mulțumim enorm pentru aceasta, căci copilașii noștri iau exemplu de la Dvs. Asta-i adevărat! Numărul tinerilor care duc un mod de viață sănătos a crescut de multe ori” sau: „În ultima vreme, în Sevastopol, cel mai popular toast este „Pentru comandantul suprem!”. Deși sunt utilizate doar două mesaje, ele creează impresia de susținere generală a liderului rus.

Până la difuzarea ediției informative, postul a realizat câteva subiecte la unele teme abordate în cadrul conferinței de presă. Primul – despre istoria pumnalului marinăresc („морской кортик”) și, în acest context, despre rugămintea adresată lui Vladimir Putin de către un jurnalist din or. Sevastopol, ca ofițerilor marini, la demobilizare, să li se lase în posesie pumnalul, așa cum se proceda până nu demult. În cadru apare imaginea cu Vladimir Putin care „dă verdictul”: „Pumnalul marinăresc trebuie întors ofițerilor!”, după care moderatorul zice: „Problema, iată, s-a rezolvat în câteva secunde” și continuă: „În Sevastopol, toastul de azi este „Pentru întoarcerea pumnalului!”. Reamintim că potrivit normelor deontologice, de rând cu autorii subiectelor informative, și moderatorii/prezentatorii trebuie să fie imparțiali și să nu dea aprecieri celor despre care comunică. În cazul dat, și selectarea temei pentru subiect, și aprecierile moderatorului urmăresc accentuarea calităților liderului rus care poate soluționa problema „în câteva secunde” și care merită, pentru aceasta, ca să-i fie ridicate toasturi.

În următorul subiect reporterul RTR TV afirmâ că Vladimir Putin a răspuns la un șir de întrebări fierbinți și asta i-a impresionat pe jurnaliști, apoi caută confirmare printre cei rămași în sală după conferința de presă. Din nou, în prestația reporterului, care trebuie să solicite opinia altora fără să și-o expună și pe a sa, atestăm derogări de la normele profesionale. Cineva zice că președintele a fost sincer, răspunzând la întrebări. Altcineva – că Putin n-a ocolit întrebările fierbinți. O jurnalistă spune că, după ce a rugat telespectatorii să trimită întrebări pentru Vladimir Putin, redacția a fost, pur și simplu, inundată de mesaje. Remarcăm aici un alt procedeu utilizat – schimbarea accentelor: ceea ce este o normalitate (să fii sincer, să nu ocolești întrebările dificile) este prezentată ca merit, la fel ca și numeroasele întrebări pentru liderul rus. Numărul mare al întrebărilor, însă, ar putea indica și asupra numărului de probleme nesoluționate. În continuare este inclus un bloc cu tematica ucraineană care, ca durată, ocupă un sfert din timpul de emisie (min. 46.35. – 61.00.). Blocul a început cu un subiect despre un convoi umanitar rus, care aduce în orașul Donbas mai multe bunuri, inclusiv jucării pentru copiii de aici. Utilizarea imaginilor cu copii care se bucură sincer de jucării constituie un procedeu puternic pentru a crea o atitudine pozitivă față de cei care oferă darurile. Urmează un reportaj din „Republica Populară Donețk”, localitatea Debalțevo.

Reporterul nu precizează că „Republica Populară Donețk” nu este recunoscută de nimeni şi că este parte a Ucrainei, ci o prezintă ca pe un fapt împlinit. Prin urmare, atestăm din nou o atitudine părtinitoare a jurnalistului, ce contravine normelor profesionale. El amintește că, după luptele din anul trecut, din 6000de case au fost distruse o mie. Dar, zice el, Debalțevo renaște din ruine. Sunt arătate primele case noi construite în termene-record (2,5 luni); apare în cadru liderul „republicii populare” care înmânează unei familii cheile și certificatul pe casă. Apoi reporterul ajunge la etajul trei al unei case fără acoperiș ce amintește „Reichstagul incendiat”, arată unde au fost apartamente, unde – o bucătărie și chiar găsește între ruine o mașină de tocat carne „care nu mai poate fi reparată”. Merge mai departe, către „un celofan care servește drept acoperiș improvizat pentru cei care locuiesc la un etaj mai jos”, coboară în apartamentul unei femei-pedagog și zice că, în timpul bombardamentelor, aceasta nu-și făcea griji de mobilă sau de electrocasnice, ci de biblioteca, din fericire, rămasă întreagă. Nepotul a ajutat-o să-și repare geamul, să pună carton în loc de sticlă. Nu intră lumina, dar oprește vântul. Subiectul, prin text și imagini, este construit astfel, încât să trezească admirație și compasiune pentru oamenii din Debalțevo și revoltă pentru acei care au făcut din localitate un „Reichstag incendiat”. Până la urmă, subiectul sprijină deschis un regim separatist, „Republica Populară Donețk” și nu poate fi calificat drept produs mediatic, ci propagandistic.

Până a include următorul subiect, moderatorul anunţă: „Kievul a primit o veste proastă de unde nu se aștepta. FMI a recunoscut datoria Ucrainei către Rusia drept oficială. Deci, trebuie de plătit. Termen – trei zile. Nu-i cu ce plăti. Mai departe – faliment!”. Este vorba de o datorie de 3,5 miliarde de dolari. Reporterul afirmă, pe o tonalitate zeflemitoare, că președintele Poroșenko – după „rușinea din ajun” de la Consiliul pentru reforme, unde s-a iscat scandalul între Saakașvili și Avakov – a plecat la Bruxelles, la Cartierul General al NATO (amintim că în ajun, la o ședință prezidată de președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, între Arsen Avakov, ministru de Interne, și Mihail Saakașvili, guvernatorul regiunii Odesa, s-a iscat o ceartă, având drept motiv perspectivele privatizării unei uzine portuare din Odesa. În timpul unui schimb dur de replici, Avakov a aruncat către Saakașvili un pahar cu apă), unde nu se împroașcă cu pahare cu apă, nu se înjură (imagini din Bruxelles), toți zâmbesc și îți strâng mâna, dar „nici o țară europeană în realitate așa și nu a pus umărul pentru Ucraina și nu a devenit garant al creditului luat de la Rusia”.

Dacă ar fi acționat cu bună-credință, reporterul ar fi trebuit să-i explice telespectatorului în ce circumstanțe ar putea vreo țară membră a UE să devină garant al altei țări,care nu este membră a UE și ce soluții există. Însă, contrar deontologiei, el își impune propria opinie – că Ucraina greșește când caută susținători în Bruxelles pentru că, în timp ce Poroșenko face poze acolo, vine vestea proastă că Rusiei trebuie să i se întoarcă datoria. Ministerul ucrainean de Finanțe, însă, a declarat oficial că nu poate plăti. În cadru apare ministrul rus de Finanțe, după care reporterul precizează că de la 1 ianuarie Rusia va fi nevoită să stopeze acțiunea zonei de comerț liber cu Ucraina, acțiune „despre care Kievul a fost prevenit de multe ori, dar, în loc să-şi păzească economia de prăbușire, Poroșenko face la Bruxelles declarații frumoase despre libertate” (în imagini apare iar Poroșenko la Bruxelles, spunând că Ucraina va plăti datoria, ca să rămână liberă). Reporterul, însă, se îndoiește, pentru că „bani nu ajung nici pentru lucruri elementare”, iar după 1 ianuarie situația economică se va înrăutăți și mai mult. Atestăm în mod repetat încălcarea principiului imparțialității de către reporterul care, în loc să informeze, dă aprecieri, inclusiv prin afirmația că Rusia „până în ultimul moment a insistat să fie găsit un compromis, dar n-a dorit-o nici Kievul, nici UE”. Pentru mai multă concludență, în cadru apar patru deputați în Duma de Stat și un economist, toți din Rusia și toți fie învinovățesc Ucraina, fie îi deplâng soarta, iar reporterul concluzionează: țara va întâlni anul nou în nişte condiții economice cum nu a mai avut în toată perioada de independență. Deși în subiect apar şase protagoniști (un ministru, patru deputați și un economist), ei reprezintă o singură sursă de informație – cea oficială a Rusiei. A doua sursă, din partea ucraineană, lipsește, fapt ce accentuează caracterul părtinitor al subiectului. Tematica ucraineană este continuată cu problemele pe care, potrivit moderatorilor,„Kievul oficial le are cu cifrele și cu aritmetica” și pe care le confirmă Piotr Poroșenko. Vorba e că acesta l-a felicitat pe Papa de la Roma cu ocazia cele-i de-a 80-a aniversări și nu a 79-a, cum era în realitate. RTR face haz de necaz pe seama acestei erori care, evident, în nici un fel nu adaugă simpatie liderului ucrainean.

Realizatorii ediției informative readuc în atenție conflictul dintre Saakașvili și Avakov, care „rămâne temă centrală în Ucraina”, doar că paharul aruncat în Saakașvili a trecut pe planul doi. În prim-plan apare comportamentul lui Poroșenko, care n-a putut să-i liniștească pe cei doi subalterni. Reporterul zice că unii îi iau apărarea lui Saakașvili, alții lui Avacov, dar că, „nu se ştie de ce, sunt puțini cei care consideră că ceea se s-a întâmplat este rușine adevărată pentru Ucraina”, „cea mai bună ilustrare cum conduc Ucraina, toți participanții ședinței” (sunt reluate imaginile certei). Reporterul amintește că „cea mai populară glumă în internet este: îi trebuie Ucrainei un asemenea ministru de Interne, care de la doi metri nu poate nimeri ținta?!. Unde a nimerit paharul nu a văzut nici Poroșenko. Președintele, pur și simplu, și-a acoperit fața cu mâinile. Un instinct explicabil”. Iar ca să explice instinctul, este invitat un psiholog. Acesta „pune diagnoza”: asemenea gest semnifică disperare și dorința de a te izola de realitate. Pentru mai multă credibilitate, este prezentată și opinia liderului Partidului Radical din Ucraina, Oleg Leșco, potrivit căruia „ceea ce se întâmplă în țară denotă lipsa unei autorități puternice și responsabile”. De data aceasta reporterul, deși din nou a neglijat normele profesiei, dând aprecieri și impunându-și opinia, s-a abținut să facă o comparație cu „autoritatea puternică și responsabilă” din țara sa (prezentată cu lux de amănunte în primele 30 de minute ale ediției) – probabil, din motiv că telespectatorul va putea face acest lucru de sine stătător.

În continuare, pentru a accentua iresponsabilitatea autorităților ucrainene, RTR presupune că ceea ce se întâmplă în Ucraina „urmărește, probabil, cu anumite sentimente, și vicepreședintele american John Biden, aflat o săptămână în urmă aici și că, se pare, cele mai proaste așteptări încep să se împlinească. Mai întâi, scoaterea prim-ministrului de la tribună (imagini în care A. Iațeniuk, cu un buchet de flori, este scos pe sus de la tribuna Radei de către un deputat), apoi dezbaterile în stil ucrainean în Radă (în imagini apare bătaia din Radă, iscată după ce un deputat a încercat să-l scoată pe sus de la tribună pe premier) a reformelor, despre care Biden a subliniat în mod special (în imagini apare site-ul prestigioasei Agenții de știri financiare Bloomberg, cu un text care face referire la Biden) cât de importante sunt pentru Ucraina”.

Reporterul amintește că situația în Ucraina este instabilă, iar Poroșenko „a fost deja avertizat de către naționaliștii din „Pravîi sektor” că ar putea să nu reușească să ajungă la aeroport”. Este făcută o paralelă clară cu președintele-fugar Viktor Ianukovici, care a reușit să părăsească țara. Despre instabilitatea din Ucraina, zice reporterul, vorbesc și media occidentale. „Pericolul celui de-al treilea Maidan devine destul de sesizabil” (în imagini apare iar un text de pe site-ul Agenției Bloomberg).

Remarcăm aici utilizarea unui procedeu prin care sursele directe de informație (John Biden, autoritățile ucrainene) sunt substituite cu imagini de arhivă, selectate de realizatori astfel, încât să obțină efectul de credibilitate prin trimiterile la presa occidentală și cel de condamnare a autorităților de la Kiev, prin reluarea unor imagini jenante. Pe final, reporterul afirmă că „autoritățile dau dovadă de nervozitate și că, poate, din acest motiv, Curtea administrativă de circumscripție Kiev a interzis Partidul Comunist”, iar „comuniștii ruși nu-și ascund revolta”. În cadru apare liderul comuniștilor ruși, Ghenadi Ziuganov, care condamnă vehement decizia autorităților de la Kiev. Un subiect realizat corect din punct de vedere deontologic ar fi însemnat prezența, în el, a cel puțin două părți: Partidul Comunist din Ucraina și autoritatea ucraineană care a interzis formațiunea. În subiect, însă, apare doar poziția comuniștilor din Rusia. Lipsa surselor obligatorii descalifică subiectul ca produs mediatic. Reamintim că blocul cu informații despre Ucraina a durat aproape 15 minute, timp în care nu s-a amintit nimic pozitiv din această țară. Privitorul neavizat, fără a fi îndemnat, va compara prestația liderului rus la conferința de presă, prezentată „la patru ace”, cu cea a liderului ucrainean, prezentată cu lux de amănunte picante, care să-l pună în cea mai proastă lumină.

Subiectul 3. Relațiile dintre Chișinău și Tiraspol, văzute de portalul Novostipmr.com

În luna decembrie, portalul informațional Novostipmr.com, din stânga Nistrului, a publicat circa 15 știri politice cu referire la Republica Moldova. Aceasta chiar dacă, după alegerile pentru Sovietul Suprem şi alegerile locale din ultima duminică a lunii noiembrie trecut, principala atenție a fost acordată formării noilor structuri de guvernare a regiunii. Analiza știrilor ne permite să facem câteva remarci. Majoritatea dintre ele sunt scrise în temeiul unei singure surse de informare, cea oficială, chiar dacă au un caracter conflictual. Excepție fac două știri. Prima, intitulată „Palamarciuc: prin Declarația CM al OSCE, Moldova a marcat un gol în propria poartă, face referire (30 din 310 cuvinte), fără a cita, la reprezentantul politic al Republicii Moldovei, Victor Osipov, care „refuză întâlnirile în formatul „1+1” cu ministrul în exercițiu de externe, Vitali Ignatiev, motivând refuzul prin statutul său incert din lipsa unui guvern format în RM”. Că este așa sau altfel, cititorul nu are cum verifica, decât să-l găsească și să-l întrebe pe reprezentantul politic al Moldovei or, altfel spus, să facă lucrul presei. O altă știre cu a doua sursă este cea intitulată: „Vitali Ignatiev: procesul negocierilor se află în stare de „picaj abrupt”. Știrea este despre întâlnirea diplomatului transnistrean cu Pirkka Tapiola, șeful Delegației Uniunii Europene la Chişinău. În total, ştirea are 474 de cuvinte. Citatul șefului Delegației UE, unul singur, cuprinde 11 cuvinte; citatele lui Vitali Ignatiev, zece la număr – 240 de cuvinte. În ambele știri, chiar dacă există câte două surse, constatăm un dezechilibru informațional, contraindicat de normele profesionale, pentru că el avantajează o sursă de informație în detrimentul celeilalte.

În perioada 3 și 4 decembrie, la Belgrad, Serbia, s-a desfășurat Consiliul Ministerial al OSCE, care a adoptat o Declarație cu privire la negocierile de reglementare a conflictului transnistrean în formatul 5+2. Portalul dedică evenimentului trei știri cu titlurile: Expert rus: Declarația Consiliului Ministerial al OSCE privind statutul special al RMN – nu-i decât o declarație; „Vitali Ignatiev: nimeni nu poate predetermina reglementarea și impune părțile să meargă în direcția, în care acestea nu doresc și „Palamarciuc: prin Declarația CM al OSCE, Moldova a marcat un gol în propria poartă.

Pe 6 decembrie portalul publică, mai întâi, poziția/opinia unui expert rus, Vasili Kașirin, angajat la Institutul de cercetări strategice din Rusia, care afirmă că asemenea documente, în Transnistria, nu trebuie să fie luate în serios, pentru că ele poartă doar un caracter declarativ. Abia a doua zi, pe 7 decembrie, portalul prezintă poziția șefului diplomației de la Tiraspol și a adjunctului acestuia. Poziția tuturor este similară – documentul nu trebuie luat în serios. Reamintim că textul Declarației „a fost pregătit de către reprezentanții Serbiei, care deţine în acest an președinția în exercițiu a OSCE, precum şi ai Rusiei, Ucrainei, Statelor Unite ale Americii, Uniunii Europene și Republicii Moldova”. Despre acest amânunt, însă, nu se pomenește în nici una dintre cele trei știri la temă. Se fac remarcate și expresiile utilizate în știrile politice: tactica „pământului pârjolit”, „torpilează”, „picaj abrupt”, „presiune”, „conflict” – toate din limbajul militar, mai degrabă, decât din cel politico-diplomatic.

Ion Bunduchi

___________________________

Articolul a fost realizat în cadrul Campaniei media împotriva informaţiei false şi tendenţioase – STOP FALS!, desfăşurată de Asociaţia Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).