În presa online atât cititorul, cât și jurnalistul sunt antrenați într-o continuă cursă a încrederii. Cititorul încearcă să identifice sursele de informare cărora să le ofere încrederea sa; iar reporterul vrea să creadă că, dacă și va greși undeva, cititorul îl va informa imediat despre aceasta. Iar cel care va reuși să cunoască toate aceste obișnuințe poate ușor influența ce fel de informație se va consuma…
Lucrurile se amplifică datorită – sau, dacă vreți, din cauza – rețelelor de socializare, cu care presa online are un soi de colaborare nedeclarată, dar foarte strânsă. Astfel, dacă presa tradițională era produsul unei mâni de autori care generau informația și verificau datele, azi fiecare persoană poate fi producătoare de conținut. Iar ceea ce devine popular pe rețelele de socializare – și nu neapărat ceea ce e adevărat, trebuie doar să fie popular – poate ușor ajunge în una din sursele de informare online.
Drept dovadă, o să vă aduc câteva situații cu care s-a confruntat redacția noastră. Dar, pentru că și acest text poate fi manipulare, vă sfătuiesc cu tărie să verificați fiecare exemplu pe care îl voi da, precum și fiecare statistică pe care o voi folosi.
Un exemplu recent de manipulare a fost în cazul atacurilor teroriste din 22 martie 2016 de la Bruxelles, unde la scurt timp după explozia din Aeroportul Zaventem a apărut un video cu imagini din momentul deflagrației. Filmulețul a fost preluat de o bună parte din media online, inclusiv din Moldova, inclusiv de #diez. Însă, mai apoi, Independent.co.uk a semnalat că video-ul este un fake și, de facto, în imagini era explozia din Aeroportul Domodedovo de la Moscova, de acum câțiva ani.
Același lucru s-a întâmplat și în cazul EuroMaidanului din Ucraina, unde mai multe fotografii, inclusiv reprezentând violență și bătăi, erau inițial catalogate ca fiind din Ucraina. De fapt, s-a dovedit că ele erau din alte țări, de la alte proteste.
Problema nu constă doar în faptul că un reporter nu poate distinge adevărul de neadevăr, ci mai ales în viteza presei online – o cursă contracronometru, în a cărei capcană jurnaliștii cad, pentru că detaliile și informațiile nu sunt căutate minuțios, ci după anumite filtre. Iată, bunăoară, câteva filtre utilizate foarte frecvent în cazul atentatelor de la Bruxelles: #filmuleț #explozieîntr-unaeroport #încărcatrecent #parecevainternațional. Dacă informația căutată corespunde filtrelor pe care un jurnalist online și le pune, atunci aceasta trece drept adevăr. Odată identificate filtrele după care se conduc, reporterii, dar și cititorii, pot cu ușurință introduce un neadevăr care să semene a adevăr și pe care puțini și-ar pierde timpul să-l verifice. În plus, un reporter nu poate ține minte toate exploziile și toate protestele. Acest lucru e știut doar de cititori, prin cumulul de experiențe sau amintiri pe care le au.
Fenomenele descrise mai sus sunt valabile și pentru Republica Moldova, în special, dacă un site X publică o informație neadevărată – o idee luată din pod, de cele mai multe ori -, având ca scop să provoace un anumit sentiment: panică, îndoială, ură, teamă, invidie. Orice, doar sentiment să fie, deoarece cititorii, dar și reporterii, au filtrele mai roase atunci când veste vorba de sentimente… Aceasta este manipulare emoțională, întrucât emoțiile stau la baza share-urilor (distribuirilor) pe rețelele de socializare, iar dacă sunt multe share-uri, mulți consideră informația drept adevăr.
În paralel, în scenă intră alte site-uri Y, W, Z, care preiau informația, unii dând-o ca pe o opinie sau presupunere, alții însă – ca pe adevăr curat. Iar pe online informația foarte ușor se multiplică, până nu-i mai dai de capăt de unde a început.
O altă mostră de manipulare o atestăm în cazul unui articol apărut în anul 2013. De altfel, materialul – care se referea la faptul că, în Germania, copiii sunt obligați să treacă anumite teste sexuale – a fost extrem de partajat pe rețelele de socializare.
Materialul conținea imagini, nume ale părinților care își dădeau cu părerea și opinii extrem de emotive despre faptul cât este de ciudat ca astfel de teste să se întâmple. Avea și o sursă în engleză care spunea asta. Adică, existau toate detaliile care să te facă să dai crezare acestei informații. Redacției #diez i-a părut totuși suspect cazul, am verificat și am descoperit că acele informații erau emise de Nick Werner și că făceau parte dintr-o serie de publicații menite să discrediteze valorile UE în rândul populației din țările est-europene. Aici găsiți o cercetare de unde au provenit imaginile. Un alt exemplu este cazul unui post de televiziune din Republica Moldova, ai cărui reporteri au mers să intervieveze locuitori dintr-un anumit sat despre o anumită problemă, apoi s-a dovedit că intervievații nici nu locuiesc în acel sat, dar au creat impresia că problema există, mai ales că erau și imagini video.
Evident că această flexibilitate a presei online – care, inclusiv datorită cititorilor săi, poate permanent transforma, actualiza, completa sau combate informațiile false – deschide o portiță pentru cei cu interese mai puțin ortodoxe. Astfel apar dublurile media, create pentru a obține încrederea consumatorului. Cel mai bine acest lucru se vede la 1 aprilie când, cu titlu de glumă, internetul din toată lumea mustește de știri false. În afara acestei zile acțiunile similare nu mai sunt însă la fel de nostime.
În plus, este foarte ușor să cumperi un domeniu asemănător unuia care deja se bucură de notorietate și credibilitate mondială – de exemplu, bloomberg.nd -, să plasezi acolo o informație, pe care alții să o preia și să o multiplice. Dovadă este crearea, în 2016, a unei pagini false a „Wall Street Journal”, unde se anunța că Tesla va fi lansată și în Moldova. Mulți au crezut această informație și același lucru se poate întâmpla cu subiecte politice sau sociale (http://diez.md/2016/04/01/wall-street-journal-tesla-va-ajunge-curand-oficial-republica-moldova/).
Și iată că din nou revenim la tema încrederii. Niciodată până acum nu a fost mai ușor, dar și mai greu să verifici informația. Însă, atunci când o instituție media are un dialog cu comunitatea sa de cititori și lucrează împreună pentru a crea știri veridice, șansa de a evita manipularea – fie gândită, fie accidentală – este mai mare.
Așadar, pentru un portal media, astăzi nu este suficient să ai cei mai buni jurnaliști care să verifice informația – de multe ori aceasta este, pur și simplu, imposibil de verificat. Dar este important să construiești, în jurul platformei tale de informare, o comunitate care să umple golurile pe care le ai. În plus, cea mai mare problemă constă nu în faptul că uneori greșești, ci în teama de a recunoaște că ai greșit, ca să nu îți pătezi brandul. Este o fază care trebuie depășită mai ales în Moldova, pentru că doar așa îi vom putea convinge pe cititorii noștri să împărtășească informațiile pe care le au cu noi, pentru a avea un tablou complet al lumii în care trăim.
Și încă ceva, la final de material. Potrivit unui studiu recent, 88% din persoanele născute în 1980-2000 (așa-zișii millenials) citesc știrile pe Facebook. De aici, vă pot spune un singur lucru: aveți grijă ce citiți și filtrați cu grijă informația!
Alexandru Lebedev, jurnalist, fondator Diez.md
_____________
Articolul a fost realizat în cadrul Campaniei media împotriva informaţiei false şi tendenţioase – STOP FALS!, desfăşurată de Asociaţia Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
