Este cea care promovează oamenii din sate și raioane sau care încearcă să aducă în prim-plan problemele cu care se confruntă localitățile din Moldova. Vorbim despre presa regionala. Fiind, de regulă, rezidente ale diverselor centre raionale, se poate întâmpla ca numele acestor site-uri sau ziare să coincidă cu cel al localității în care apar. Cert este că majoritatea materialelor realizate de aceste media sunt despre oamenii și fenomenele dintr-o anumită regiune…
Lucia Bacalu-Jardan, directoare „Expresul”, Ungheni: „Presa regională este cea care stă la baza întregii prese, pentru că noi, cei din presa regională, suntem mai aproape de oameni, suntem în mijlocul evenimentelor”.
Victor Cobăsneanu, redactor-șef „Observatorul de Nord”, Soroca: „Scopul presei regionale este de a promova oamenii de la periferie, fiindcă centrul nu reușește întotdeauna să vină la Soroca, la Cahul sau la Briceni”.
„Un ziar de la Chișinău va scrie despre un sat din Soroca odată în an, noi nu suntem impuși, dar asta este scopul nostru – de a scrie despre acest sat dacă nu odată pe săptămână, măcar de două ori pe lună”.
„Observatorul de Nord”, din raionul Soroca, este o publicație ce apare săptămânal de mai bine de 18 ani. În ziar, de cele mai multe ori, sunt scrise materiale despre și pentru oamenii din raionul Soroca sau din împrejurimi.
Victor Cobăsneanu, redactor-șef „Observatorul de Nord”, Soroca: „Presa regională este necesară, cum este medicina regională, cum este cultura regională, cum este sportul regional”.
„În ultimul timp, „Observatorul de Nord” s-a transformat într-un generator de idei pentru ziariștii centrali de la Chișinău. Ei sesizează o problemă a noastră pe care am ridicat-o și o dezvoltă, vin în satele noastre. De exemplu un țăran mai deosebit”.
Mai deosebit este și ziarul „Expresul” – publicație care, la începuturile sale, se numea „Expresul de Ungheni” și care găzduia preponderent subiecte despre oamenii și problemele din acest raion. În prezent, „Expresul” și-a extins aria și oglindește inclusiv evenimentele ce se produc la Nisporeni și Călărași.
Lucia Bacalu-Jardan, directoare „Expresul”, Ungheni: „Noi ne axăm mai mult pe probleme sociale, pe materiale sociale și ne place foarte mult să descoperim oameni noi, iar oamenii interesanți care fac lucruri interesante sunt în afara Chișinăului, în afara orașelor mari”.
În timp ce în ziarele naționale sau redacțiile mari găsim reporteri specializați pe un anumit domeniu, în presa locală situația este alta.
Victor Cobăsneanu, redactor-șef „Observatorul de Nord”, Soroca: „Spre deosebire de ziariștii de la Centru, cei de la periferie sunt mai complecși. Dacă ziarele centrale pot să-și permită să aibă un corespondent specializat în tematică de cultură, sport etc., un ziarist local trebuie să fie specialist în toate domeniile. Lucru care, de altfel, se întâmplă și la „Observatorul de Nord” de la Soroca”.
Până la căderea Uniunii Sovietice, fiecare centru raional avea în gestiune un ziar care, de facto, era organul de presă al Partidului Comunist. După 1991, s-a pus problema lichidării acestor ziare – proces tergiversat, soldat totuși cu adoptarea, în 2010, a Legii privind deetatizarea publicațiilor periodice. Și asta pentru că toate mass-media trebuie să funcționeze în condiții egale, inclusiv financiare. Astfel, din 2013, editarea ziarelor pe bani publici este ilegală.
Ce-i drept, unele consilii raionale mai găsesc tertipuri ca să-și promoveze politicile din bani publici, cumpărând spațiu în ziarele care, formal, nu mai sunt „oficiale” și creând astfel concurență neloială pentru presa independentă din regiuni. Un motiv în plus pentru a o susține pe aceasta din urmă.
Potrivit unui Studiu al Asociației Presei Independente, boom-ul presei locale a fost în anul 1995, când Fundația Soros-Moldova a oferit sprijin pentru media din regiuni. Tot atunci a început să apară presa locală privată, inclusiv TV. În prezent, în Republica Moldova există peste 25 de ziare și reviste locale.
_______________________
Acest video a fost finanțat de un grant oferit de Departamentul de Stat al SUA. Opiniile, constatările și concluziile din articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.
