Una dintre tendințele evidente, în săptămâna 4-8 iulie 2016, într-o serie de publicații de limba rusă de la Chișinău ține de relativizarea/decontextualizarea unor subiecte simbolice, ce ar putea fi vizate de un discurs (geo)politic mult mai larg decât s-ar părea la prima vedere. Din această confruntare simbolică rezultă mai multe concluzii pe care ar trebui să le tragă cititorii, între care menționăm: „românii sunt răi”, iar autoritățile de la Moscova (în cazul dat, Biroul CC al PC(b) din URSS) nu sunt de vină pentru foametea și deportările din anii 1940.
În discursul la care ne referim sunt mixate diferite teme, deși, în ceea ce privește UE, abordarea a devenit cumva mai atentă, scopul principal fiind trezirea în mințile cetățenilor a unor îngrijorări față de aceasta și consecințele pe care le-ar putea avea Brexit-ul sau valurile de migranți pentru cetățenii moldoveni care lucrează în UE sau ar dori să călătorească liber în UE. Astfel, întrebarea de bază (dată cu cele mai mari caractere) de pe prima pagină a cotidianului „Komsomolskaia Pravda” („KP”) din 5 iulie este „Intrarea în Europa pentru cetățenii moldoveni va fi… contra plată”? Articolul a fost plasat pe pagina 2, titlul fiind precedat de cuvintele: „Proiectele UE”, iar fotografia de alături (care în varianta on-line nu corespunde cu cea din ediția print) este însoțită de întrebarea: „Visul european s-ar putea sfârși?”.
Aceeași abordare a fost reluată, a doua zi, în paginile săptămânalului „Moskovskii Komsomoleț”: „Vom fi din nou primiți în Europa contra plată. Uniunea Europeană se îngrădește de sirieni, libanezi și moldoveni”. Autorul pretinde că, foarte curând, cetățenii Republicii Moldova vor trebui să se înregistreze într-un sistem special cu 72 de ore înainte de intrarea în spațiul UE, însă nu dă și alte detalii la subiect. Pe 7 iulie 2016, în paginile aceleiași „KP”, apare un alt articol – „Cetățenii moldoveni cu pașapoarte românești care primesc indemnizație sunt primii candidați la deportarea din Anglia”. Fotografia alăturată (în varianta print), în care mai mulți pasageri așteaptă într-un aeroport, este însoțită de constatarea: „Fluxul lucrătorilor moldoveni din Maria Britanie poate să crească brusc”. Publicațiile ulterioare vor arăta dacă aceste texte sunt doar sporadice sau fac parte dintr-un șir de articole în care se va accentua ideea apariției unor noi obstacole între UE și Moldova.
Alături de primul articol din „Komsomolskaya Pravda” a fost plasat un editorial cinic, scris ca răspuns la organizarea Caravanei Unirii și intitulat: „Voi încă nu-i cunoașteți pe români și să nu dea Domnul să-i cunoașteți!”. Cu litere mai mici, aceste cuvinte sunt atribuite unei moldovence în etate care a trecut prin deportări. Deci, în anumite cercuri, s-a decis că negarea sau relativizarea deportărilor nu mai este suficientă – acestea în general nu au fost ceva rău, deoarece există și ceva mai rău!.. Același autor revine cu un text dedicat deportărilor, jumătate din care este o polemică inventată cu primarul Chișinăului, ceea ce în cazul dat este irelevant.
Articolul propriu-zis, începe la jumătatea textului, ca o continuare a divagațiilor din prima parte, însă: „…Au fost deportați nu doar moldoveni. În vagoanele pentru vite au fost nevoiți să plece pentru mult timp de acasă și rușii, ucrainenii, bulgarii, evreii și găgăuzii… Apropo, nu înșiși moldovenii ajutau cu succes la desfășurarea deportărilor?!”. Fără nicio empatie pentru victime, fără nicio etică… Concluzia pe care autorul nu o spune, dar este evidentă: RSS Moldovenească era controlată de moldoveni și ei au organizat deportările. Iar după cum rezultă din articolul din 5 iulie al aceluiași autor, în deportare nu a fost nimic rău, deoarece românii au fost mai răi. Autorul a intrat pe o spirală vicioasă în care se contrazice și deja nu se mai ocupă de jurnalism, ci de propagandă cu elemente ale discursurilor pre-totalitare.
Relativizarea și decontextualizarea continuă și în paginile publicației „Moldavskie Vedomosti”. Textul „Va depune Timofti flori la mormântul lui Gheorghe David” nu conține, de facto, informații despre comemorarea victimelor deportărilor. Totodată, pe la jumătatea articolului, apare fraza: „Însă represiunile staliniste sunt palide în fața genocidului, organizat de regimul românesc în Basarabia în perioada interbelică și belică”. După care sunt invocate rezultatele Comisiei Elie Wiesel din 2004. Prin această contrapunere intenționată – care, pe lângă că este falsă cu privire la perioada interbelică, nu este nici etică, nici științifică – autorul Pavlov apelează la tragedia inimaginabilă prin care au trecut evreii în anii celui de-al doilea război mondial și, în același timp, făcând uz de ea, justifică represiunile staliniste.
Un ultim caz de manipulare, deși mult mai rafinat, îl constituie textul amplu apărut în nr. 27 al publicației „Argumentî i Faktî” din 6 iulie 2016 (articolul încă nu este disponibil online). Autoarea a dedicat două pagini foametei organizate din 1947 – „Anul negru – patruzeci și șapte”. Din start, ea evită să spună că în acei ani a fost vorba de o politică de stat a colectărilor forțate, organizată la nivel unional. Autoarea scoate în evidență mărturiile autentice din mai multe sate din stepa Bugeacului, existând și un chenar cu informația că în cele opt raioane din sud au murit 20% din victimele foametei în republică. Ultimele două paragrafe însă, ca și în cazul altor texte care le-am menționat mai sus, vin să mute responsabilitatea de pe conducerea unională pe activiștii locali – „Tot ai noștri confiscau…”, „Autorități agramate…”. Unele fraze au fost subliniate de redacție, probabil, pentru a atrage atenția cititorilor asupra concluziilor „corecte”: „foametea din Moldova nu ar fi avut consecințe atât de tragice, dacă autoritățile s-ar fi adresat mai devreme”; „pentru propria bunăstare ea (nomenclatura) și-a sacrificat propriul popor”. Deci, foametea nu a fost consecința deciziei membrilor Biroului CC la nivel unional – Stalin, Molotov, Voroșilov, Mikoian, Șvernic, Beria ș.a. -, iar nomenclatura de la Chișinău (impusă în 1944, nu?) este responsabilă exclusiv de această tragedie.
În concluzie, putem remarca două idei comune de bază, perpetuate în articolele publicate în zilele de 4-8 iulie 2016 în presa de limbă rusă de la noi. Prima, într-un mod mai rafinat, fără a promova euroscepticismul, vizează UE ca un loc în care apar niște tendințe îngrijorătoare pentru cetățenii moldoveni – posibile restricționări de circulație a persoanelor ca urmare a Brexit-ului. În acest sens Europa ar putea deveni un loc mai puțin sigur pentru niște speranțe și planuri pe care și le-ar putea face cetățenii moldoveni… Cealaltă idee are conotații mai grele, deoarece implică mai multe paliere. Tragismul deportărilor este relativizat prin false trimiteri la opinii ale deportaților, ce ar vedea un rău mai mare în perioada interbelică (este vizată menținerea unui sentiment de respingere față de România) sau care i-ar incrimina pe conaționalii lor moldoveni, din cauza cărora ar fi fost deportați (deportările nu apar drept consecința unor politici unionale). Iar într-o variantă ce conține și multe elemente autentice (textul despre anul 1947) care indică destul de exact proporțiile foametei, descrierea acesteia este concentrată în jurul raioanelor din sudul Republicii Moldova și, din nou, e accentuat rolul autorităților locale, fără să se spună că acestea au fost instaurate tot de sovietici în martie-octombrie 1944.
Marius Tărîță, doctor în istorie
_______________
Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informaţiei false şi tendenţioase – STOP FALS!, desfăşurată de Asociaţia Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
