„Cărți”, „muzică”, „teatru” și „dans” sunt doar câteva dintre cuvintele ce se asociază cu jurnalismul cultural – un domeniu vechi al presei, dar care an de an se redescoperă. Pentru că și creația înseamnă o continuă redescoperire… Scopul jurnalismului cultural este de a reda atmosfera și cultura unei țări prin reflectarea evenimentelor din lumea artelor, prin cronicile despre ultimele apariții editoriale sau prin poveștile despre oamenii care s-au afirmat în acest domeniu.
Silvia Hodorogea, reporteră „Moldova 1”: „Este același jurnalism ca în domeniul economiei, politicii, social, doar că în vizorul jurnaliștilor din acest domeniu, este acest fenomen extraordinar care este cultura, care înseamnă și literatură, și pictură, și restaurarea monumentelor, și creațiile populare”.
Silvia Hodorogea este una dintre puținele jurnaliste din Republica Moldova, fidelă culturii. Scrie știri din acest domeniu de mai bine de 40 de ani, iar vocea sa este cunoscută de toți telespectatori postului public „Moldova 1”.
Silvia Hodorogea, reporteră „Moldova 1” : „Nu mă duc la o lansare de carte fără o pregătire. Chiar dacă este o carte nouă, încerc să aflu ceva despre ea. Caut pe cineva care a citit-o. Sau despre o expoziție, despre un artist plastic… Pregătirea înseamnă foarte mult”.
„Știu că telespectatorii așteaptă evenimentele din cultură, întâlnirile cu personalitățile, ne-o spun de fiecare dată când ne aflăm la evenimente. Când mergem la țară oamenii spun că le este dor de normalitate, iar cultura este normalitate”.
Potrivit specialiștilor, obiectul jurnalismului cultural ține de tot ce se întâmplă în lumea artelor: apariția unei noi cărți, vernisarea unei expoziții de pictură, premiera unui spectacol, procesul de creație a unui scriitor sau artist plastic.
Silvia Hodorogea, reporteră „Moldova 1”: „Dacă faci un reportaj de la lansarea unei cărți, unora le pare un lucru banal și neinteresant, dar ești fericit când, după acea lansare, merge cineva la bibliotecă sau la librărie să caute acea carte”.
„Evenimente în domeniul culturii sunt foarte multe. Posibilități tehnice, echipe de filmare nu prea există însă, precum și spațiu pentru mai multe materiale din domeniul culturii”.
Și dacă, într-o măsură mai mare sau mai mică, evenimentele culturale au parte de public, presă culturală în Republica Moldova nu prea se bucură de audiență. De obicei, articole sau materiale din acest domeniu apar la sfârșitul buletinelor de știri sau pe ultimele pagini ale ziarelor. În prezent, avem doar câteva reviste de cultură, care cu greu rezistă pe piața media.
Vitalie Ciobanu, redactor-șef „Contrafort” : „Nu ne putem baza pe publicitate. Nicăieri în lume presa culturală nu o duce strălucit, nici pe la case mai mari, nici în țări dezvoltate și mai asigurate. Cultura are nevoie de subvenții, de susținerea statului sau de sponsori privați. Noi ne bazăm pe statul român, Institutul Cultural Român este principalul nostru sponsor”.
„Contrafort” este una dintre primele publicații din țara noastră, în paginile căreia găsim articole din sfera culturii. Primul număr al revistei a apărut în anul 1994, scopul principal fiind promovarea culturii, a valorilor democratice și a societății deschise..
Vitalie Ciobanu, redactor-șef „Contrafort”: „Revista noastră are rubrici, rubrici permanente, mai mult sau mai puțin. Cred că jumătate din conținutul „Contrafortului” se bazează pe prezența unor colegi din Chișinău, din Moldova sau de peste Prut”. „Noi ne adresăm artelor în general. E revistă de literatură și dialog intelectual”. „Avem o deviză sau un blazon la „Contrafort” – „Câtă cultură, atâta libertate”.
În prezent, în Republica Moldova există peste zece publicații dedicate culturii. Printre cele mai cunoscute se numără: revistele „Contrafort” și „Sud-Est cultural”, revista literară „Semn” care apare la Bălți, revista de cultură și istorie „Destin Românesc”, ziarul „Literatura și Arta și revista de cultură și știință „Limba Română”, prima ediție a căreia a apărut în anul 1991.
_______________________
Acest video a fost finanțat de un grant oferit de Departamentul de Stat al SUA. Opiniile, constatările și concluziile din articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.
