Fotojurnalismul reprezintă acea parte a jurnalismului, care întăreşte povestirea faptelor, însoțindu-le cu imagini. Ba mai mult, el ajută cititorul unui ziar, reviste ori site de știri să creadă în ceea ce citeşte sau vede. Asta pentru că imaginea îi dă ocazia celui care priveşte să devină martor ocular la cele întâmplate şi îl ajută să tragă propriile concluzii.
Nicolae Pojoga practică fotojurnalismul din 1980 și este un nume sonor în presa din Republica Moldova. De-a lungul carierei sale, a surprins momente cruciale pentru istoria țării. Bunăoară, este singurul care, pe 27 aprilie 1990, a imortalizat arborarea Tricolorului pe clădirea Preşedinţiei de la Chișinău.
„Acolo am avut noroc de marea înțelegere a lui Gheorghe Ghimpu, care știa ce poamă sunt și, la un moment numai de noi înțeles, mi-a făcut un semn și am mers cu el. El m-a ales. De fapt noi, fotojurnaliștii mai cu vechime, aranjăm, discutăm, înțelegem, scriem, dăm telefoane, bem cafele 90% din timpul dedicat fotografiei, și numai 1-2% facem click. În rest, transpirație la text”, mărturisește Nicolae Pojoga.
În 1992, când s-au dat luptele pe Nistru, jurnaliştii care se considerau meseriaşi se înarmau cu dictafoane, cu aparate foto și camere de luat vederi, îşi luau inima în dinţi şi mergeau la război. Intensitatea acelei tragedii poate fi resimțită și astăzi prin zecile de imagini surprinse de fotograf. Dar, spune el, fotojurnalismul nostru are o mare lacună – lipsa descrierilor la fotografii.
„Mai este nevoie și de un text. Nu descriere, nu poezie, dar text, pașaport la fotografie. Este exact ceea ce lipsește de tot. Din 100 de fotografii puse în presă, text adevărat, canonic – unul, dacă dă Dumnezeu…plus elemente de etică, de corectitudine, adevăr, imparțialitate”.
Constantin Grigoriță este o figură prezentă la mai toate evenimentele de pe agenda mass-media. Sunt deja mulți ani de când a schimbat viile și dealurile pe aparatul foto. Pentru o imagine reușită a escaladat Arcul de Triumf, dar și arborii din Chișinău. Și nu o dată fotografiile lui au devenit subiect de știre…
Tot el este fotograful care a surprins, la una dintre ședințele de Guvern din anul 2014, şosetele bașkanului de atunci al Găgăuziei, Mihail Formuzal, pe care era inscripţionat numele acestuia…
Și cum profesia de fotograf presupune rapiditate, iar aparatul foto al unui profesionist este mereu inclus, Constantin Grigoriță a apăsat pe declanșator chiar în timp ce îl filmam…
„Aveam 22 de ani – și opt ani după ce am pusesem prima dată mâna pe aparatul de fotografiat. Am venit la facultate să învăț partea teoretică a fotografiei”, adaugă Constantin.
Munca zilnică a unui fotograf presupune deplasarea la eveniment, colectarea și editarea imaginilor cu scopul de a le publica și difuza ca materiale de ştiri. Un fotojurnalist trebuie să fie independent, corect și să respecte etica, dar și să fie capabil să depisteze când o fotografie este înscenată, spune acesta.
„Am peste 3000 de mii de pelicule de minimum 36 de cadre fiecare. De la sfârșitul lui 2005 am trecut la digitale și am peste un milion de declanșări”, susține fotojurnalistul.
Majoritatea fotojurnaliștilor din Republica Moldova sunt liberi profesioniști. Ei își aleg evenimentele în funcție de importanță, iar ulterior site-urile de știri, ziarele sau chiar televiziunile pot prelua aceste fotografii contra cost. Dacă fotografiile sunt preluate fără acordul autorului sau fără indicarea sursei, persoana riscă să fie acționată în judecată.
______________________
Acest video a fost finanțat de un grant oferit de Departamentul de Stat al SUA. Opiniile, constatările și concluziile din articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.
