Editorialul sau articolul de fond reprezintă poziția unei instituții de presă față de un subiect de actualitate și care este important pentru public. De regulă, aceste articole poartă semnătura unei persoane – așa-zisul editorialist al redacției. Dar, întrucât reprezintă vocea oficială a unei media – fie ziar, revistă, portal online sau post de radio ori de televiziune – uneori editorialul poate fi semnat și cu genericul colectiv „Redacția” sau „Echipa redacțională”. Însă, indiferent de semnătură, editorialul este văzut drept „coloana vertebrală” a unei publicații.
De obicei, cel care își asumă responsabilitatea unui editorial este un jurnalist cu experiență, angajat sau nu în cadrul instituției media, cu vaste cunoștințe generale, dar și – dacă este posibil, bineînțeles – cu un foarte bun simț al umorului.
Nicolae Negru, editorialist la „Ziarul Național”, spune că temele pentru un editorial sunt alese în funcție de cele mai importante subiecte ce preocupă societatea într-un anume moment, dar și în general – din domeniile politic, social, economic, educație etc.
Nicolae Negru, editorialist „Ziarul Național”: „Este un punct de vedere, o opinie, dar care este legată de anumite evenimente importante din viața societății sau din viața statului, și nu neapărat urgente. Uneori poți scrie un editorial despre ceea ce societatea nu observă, dar este important. Adică, se petrec niște procese în societate, în economie, în relațiile internaționale și deocamdată nu avem știri despre asta”.
Nicolae Negru mai spune că, la scrierea textelor, editorialistul trebuie să respecte criteriile de corectitudine, echidistanță și etică.
Nicolae Negru, editorialist „Ziarul Național”: „Trebuie ca în medicină – să nu faci rău. Mai ales în societăți în care există tensiuni sociale sau etnice, sau religioase. Trebuie să scrii în așa fel, încât să nu torni gaz pe foc, să pornească unele conflicte, violențe”.
În presa internațională, editorialul a fost transpus și în televiziune. În mass-media din Republica Moldova aceste așa-zise capsule, cu o durată de câteva minute, au apărut acum câțiva ani. Potrivit lui Constantin Cheianu, autorul emisiunii „Mai pe scurt” difuzată de patru ori pe săptămână de postul de televiziune „Jurnal TV”, nu există deosebiri radicale între editorialele din presa scrisă și cele din televiziune.
Constantin Cheianu, prezentator, realizator „Jurnal TV”: „În esență, este vorba de același lucru, aceeași perspectivă asupra realității, aceeași abordare oarecum filosofică pe alocuri a realității”. „Eu, când îmi scriu textele pentru televiziune, știu că trebuie să rostesc. Pe lângă toate, dacă în ziar îmi vede omul numai numele, aici el mă vede în întregime…”.
Constantin Cheianu mărturisește că în editorialul de televiziune este importantă munca în echipă. Nu mai puțin important este decorul – emisiunea este filmată într-un studiou special amenajat, iar în spate, pe un televizor, apar imaginile actorilor sau ale instituțiilor despre care este scris editorialul.
Constantin Cheianu, prezentator, realizator „Jurnal TV”: „Uneori, o pauză sau un gest poate să conteze mai mult decât o frază – n-ai cum să nu ții cont de camera de luat vederi și e foarte important să te împrietenești cu ea. Tot mesajul care scris în presă poți să-l scrii fără să te gândești cum arăți sau cum scrii, aici n-ai cum să nu te gândești că tu vorbești, camera de luat vederi este un interlocutor, trebuie să îi vorbești viu”.
Spre deosebire de alte genuri de presă – precum știrea, reportajul sau interviul -, editorialul nu are o structură bine definită. Drept urmare, editorialistul are o mai mare libertate de mișcare în alegerea tonalității, a atitudinii pe care o transmite prin intermediul textului. El poate selecta între diferite tipuri de raționamente, poate nara, poate alege între umor, sarcasm, satiră, parabola sau chiar parodie.
Important este ca fiecare cititor, privitor sau ascultător al editorialului să trăiască sentimentul că, prin acest text, redacția discută pe viu cu omul de la celălalt capăt al firului comunicațional.
___________________
Acest video a fost finanțat de un grant oferit de Departamentul de Stat al SUA. Opiniile, constatările și concluziile din articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.
