De ce ajung subiectele sensibile „pietre de poticnire” pentru unii jurnaliști

0

Cazul tinerei bănuite că și-ar fi omorât mama a ținut primele titluri ale buletinelor de știri câteva zile la rând. Felul în care a fost tratat acest subiect de către unele instituții de presă lasă multe semne de întrebare, numărul celor care nu au respectat prevederile esențiale ale Codului deontologic prevalând în fața celor care au ținut cont de acestea. Nerespectarea prezumției de nevinovăție, prezentarea unor detalii șocante, dar și admiterea discursului de ură sunt doar câteva dintre încălcările deontologice admise de unii jurnaliști care au relatat despre crima de la Comrat.  

Profesioniștii media care vor să evite astfel de erori pe viitor trebuie să țină cont de câteva reguli simple, dar foarte importante. 

Regula nr. 1: Respectăm prezumția nevinovăției 

Una dintre încălcările deontologice pe care au admis-o mulți dintre cei care au ales să relateze despre omorul de la Comrat este nerespectarea prezumției de nevinovăție. Asta înseamnă că au prezentat ca fapt constatat cu certitudine că omorul femeii ar fi fost comis de fiica ei. Prezumția nevinovăției presupune că orice persoană este nevinovată până la pronunțarea unei sentințe definitive şi irevocabile împotriva sa. Astfel, în relatările despre investigații penale sau dosare examinate în instanțele de judecată, cum este cazul omorului de la Comrat, jurnaliștii trebuie să utilizeze un limbaj exact, pentru a nu da verdicte publice și  pentru a nu dăuna participanților la proces. O regulă generală este să utilizăm formulări relative, de exemplu,  „este bănuit/ă că ar fi omorât”, „ar fi omorât”, în loc de „a omorât”. Calificative de genul „criminal/ă” sau „ucigaș/ă” nu-și au loc în raport cu o persoană bănuită.

Ghidul „Mass-media şi prezumția nevinovăției”, elaborat de Consiliul de Presă, prevede că numele deplin al bănuitului poate fi indicat doar în cazurile în care interesul public prevalează asupra celui privat. În alte cazuri este recomandată utilizarea inițialelor bănuitului sau bănuitei. Totodată, numele deplin poate fi publicat numai după pronunțarea sentinței definitive şi irevocabile a instanței de judecată. În plus, jurnalistul nu ar trebui să ofere detalii (data și locul nașterii, locul de trai, locul de muncă etc.) care ar permite identificarea bănuitului, se mai arată în ghid.

În cazul pe care îl analizăm, presa a aflat și a prezentat, rând pe rând, mai multe detalii despre tânăra acuzată – numele și prenumele acesteia, vârsta, numele unora dintre rude, faptul că părinții sunt divorțați. Unii jurnaliști au aflat și publicat chiar și contul ei de pe rețelele sociale.

Chiar dacă acest caz e de maxim interes pentru public, când prezentăm astfel de detalii încălcăm atât prevederile Legii privind protecția datelor cu caracter personal, cât și normele deontologiei jurnalistice, care pun accentul pe respectarea demnității umane.

Să ținem minte: jurnaliștii nu sunt judecători, ei trebuie să informeze, nu să dea verdicte. 

Regula nr. 2: Nu admitem discursul de ură

Mai multe studii efectuate în ultimii ani demonstrează că discursul de ură este frecvent utilizat în spațiul public, făcându-și loc și în materialele jurnalistice sau în comentariile care însoțesc aceste materiale. Cazul tinerei de la Comrat nu este o excepție în acest sens – pe alocuri comentariile instigatoare la ură au curs gârlă, anumite redacții neglijând obligația deontologică de a le urmări și a le exclude pe cele care lezează demnitatea umană, conțin injurii sau mesaje de instigare la ură. Totodată, jurnaliștii care au publicat date despre contul tinerei pe rețelele sociale au dat undă verde tuturor celor care au vrut să-i scrie un mesaj direct, prin care să-și exprime revolta și disprețul pentru crima pe care ar fi săvârșit-o. 

Codul deontologic al jurnalistului prevede că instituțiile mass-media, în administrarea paginilor web, precum și ale celor de pe rețelele sociale, nu-și permit și nu acceptă nici din partea publicului, în reacții (comentarii), derogări de la normele legale și cele deontologice. 

Regula nr. 3: Verificăm orice informație din cel puțin două surse

Unul dintre detaliile tirajate de mass-media în legătură cu omorul de la Comrat a fost că tânăra era studentă la Medicină. Acest fapt a fost declarat fals de către administrația Universității de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițeanu”, care a emis o adresare oficială în acest sens la scurt timp după apariția primelor știri la subiect. Sursa informației despre studiile tinerei rămâne neclară. Este însă cert că niciunul dintre reporterii care au scris despre asta nu a făcut eforturi ca să verifice informația din două surse. Lecția care derivă din acest caz și din multe altele de acest fel este că, întotdeauna, trebuie să verificăm informația din cel puțin două surse, așa cum învățăm încă în primul an de facultate. 

Chiar dacă, pe moment, o verificare în plus ar însemna să pierdem startul înaintea altor instituții de presă, pe termen lung, cei care aleg această abordare vor avea numai de câștigat. Asta ne ajută să păstrăm credibilitatea, care se câștigă greu, prin ani de muncă, prin furnizarea de informații corecte și prin respectarea echidistanței și valorilor profesionale. 

Regula nr. 4: Nu prezentăm detalii morbide ale infracțiunilor 

În unele cazuri, crima de la Comrat a fost prezentată cu detalii care șochează, lucru inadmisibil ținând cont de faptul că buletinele de știri sunt prezentate la ore când pot fi urmărite de către copii. Legea privind protecția copiilor de impactul negativ al informației, în vigoare din anul 2013, prevede că redacțiile trebuie să fie precaute în difuzarea unor informaţii ce pot dăuna sănătății psihice şi fizice a copiilor, pentru dezvoltarea lor fizică, mintală, spirituală şi morală. 

În altă ordine de idei, Codul deontologic al jurnalistului indică abordarea cu acuratețe a unor subiecte de acest fel: „Jurnalistul nu furnizează publicului detalii morbide despre crime, accidente și catastrofe naturale sau detalii privind tehnicile suicidale. Aceleași reguli se aplică și pentru materialele vizuale (fotografii, secvențe video)”.

Natalia Porubin, membră a Consiliului de Presă

_____________

Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și poporului britanic prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și UK. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea autorilor și nu reflectă în mod necesar viziunea UK, USAID sau a Guvernului Statelor Unite.

Sursa foto: https://greendoorco.com

 

Citiți și: Știrile despre crima de la Comrat, „test deontologic pe care unii jurnaliști l-au picat”