Cercetările psihologice arată că impactul mass-media asupra stării emoționale a oamenilor este crucial. Modul în care sunt structurate materialele de presă și cuvintele pe care le folosesc jurnaliștii pot determina acțiuni și comportamente haotice sau compulsive. Nu putem gestiona o situație de criză decât dacă suntem organizați și clari în gândire. Vă propun să vedem câteva elemente din știrile ce creează panică și, mai apoi, dezorganizare socială în unele surse media din țară sau în cele la care au acces moldovenii în această perioadă.
Covid-19 versus ciumă
Cuvintele nu doar descriu realitatea, ci o creează, o structurează și ne ajută să depășim, mai ușor sau mai greu, o situație de criză.
Asocierea dintre Covid-19 și ciumă a început cu postările pe rețelele sociale și a fost preluată și tirajată de către unele surse media. Implicit, ceea ce se întâmplă la nivel inconștient este asocierea dintre istoria ciumei cu infecția virală cu care ne confruntăm acum. Consecințele acestei asocieri vor influența modul în care informația despre Covid-19 va fi percepută și interpretată. Simplu spus, imaginile istorice despre ciumă (morminte comune, victime, filme cu scene de groază, o treime sau jumătate din populația Europei decedată), ceea ce am aflat cândva despre efectele și impactul ei vor declanșa în mintea umană neputință și, la un moment dat, ideea de inutilitate a carantinei: „Dacă aceasta este o ciumă – oricum nu scăpăm”. Observăm că dacă asociem aceste două denumiri – ciumă și Covid-19 – uităm că 80% din oameni trec de infecție ușor sau asimptomatic.
Dacă ne uităm în retrospectivă, Covid-19 la început a avut denumirea de „Coronavirus” (nespecificând tipul ei). Mai târziu, cercetătorii ajung la concluzia că o denumire abstractă, care nu are semnificație concretă pentru oameni și, deci, nu creează asocieri este mai utilă și mai eficientă decât cea care trezește emoții sau atitudini ale oamenilor. În încercarea de a fi creativi, jurnaliștii sau politicienii folosesc instrumente (cuvinte în acest caz), care dăunează atât sănătății mintale a oamenilor, cât și atitudinii civice a cetățenilor.
Rușinea de a avea Covid-19
Moldova este una dintre puținele țări din lume în care cei infectați sunt blamați și învinuiți. Deși nu există în presă semnale clare pentru o asemenea atitudine, ele pornesc și explodează atunci când apare prima știre despre femeia din Italia, care revine acasă, infectată deja, prezentată fiind ca cea care aduce infecția în țară versus mesajul autorităților – aveți grijă de cei dragi, stați acasă, a generat o atitudine negativă față de cei care se infectează. Să explic.
Există câteva elemente importante pentru ca o boală să ajungă să fie calificată ca fiind rușinoasă: secretizarea celor infectați, gradul de contagiune și moralitatea infecției.
A. Faptul că nu apar decât foarte rar fotografii sau interviuri cu oameni infectați, iar comunitatea nu are informații despre numele pacienților conduce spre perceperea acestei boli ca fiind deosebită (astfel se procedează cu bolnavii de SIDA, care a fost inițial prezentată ca o boală imorală).
B. Gradul de contagiune al Covid-19 este mai ridicat decât al altor infecții virale, ne anunță specialiștii.
C. Pe lângă secretizare, elementele din știri în care cei care reveneau din zonele roșii erau prezentați ca fiind iresponsabili și imorali, pentru că nu le pasă de apropiați, determină crearea unei atitudini de rușine pentru că ai luat infecția.
Pe termen scurt, impactul acestei atitudini față de cei infectați poate conduce la ascunderea simptomelor și neanunțarea medicului cel puțin. Vorbim și de comunitățile mici, dar și despre blocurile din orașe, în care Ambulanța va fi urmărită cu atenție de către vecini. Pe termen lung, chiar și cei vindecați și reveniți în comunitate vor suferi atacuri, din partea vecinilor sau colegilor, ca fiind surse ale unei boli rușinoase și periculoase.
Dușmanul invizibil – Covid-19
OMS declară pandemie, iar politicienii, jurnaliștii și apoi oamenii transformă conceptul în război. Medicii sunt în prima linie de luptă, dușmanul este invizibil, iar lupta este pe viață sau pe moarte. Ceea ce se întâmplă cu psihicul uman la auzul repetat al acestor cuvinte este declanșarea stării de panică și a reacției de supraviețuire „luptă sau fugi”. Întreg organismul uman se va mobiliza pentru un pericol potențial și drept rezultat va crește anxietatea, va apărea insomnia sau somnul agitat și visele vivide, pline de coșmaruri. Capacitatea de concentrare, atenția și memoria vor scădea.
Pe lângă pandemia medicală, s-ar putea ca umanitatea să se mai confrunte cu o pandemie de frică. Pe termen lung aceste exprimări și stresul prelungit vor declanșa câteva reacții: creșterea numărului pacienților cu tulburări mintale și, paradoxal, va interveni relaxarea stării de veghe și atenției oamenilor la pericolul real al contaminării. Reacția „luptă sau fugi” a creierului mobilizează pe termen scurt toate resursele organismului și apoi intervine oboseala cronică sau arderea psihologică (burnout). În aceste condiții, oamenii nu vor mai percepe pandemia ca periculoasă și vor renunța la măsurile de autoizolare. Este important ca oamenii să cunoască pericolul contaminării, dar la fel de important este să fim atenți ce tip de reacție vom obține.
Decesele și vindecările prezentate ca număr
Această pandemie aduce un aspect foarte important, nevăzut până acum în epoca modernă: atât cei vindecați, cât și pacienții decedați devin numere. Astfel moartea își pierde calitatea de decență și demnitate. Alte țări prezintă istoria familiilor care au pierdut pe cineva, au creat registre de doliu online. În cazul mass-media moldovenești, a fost nuanțate mai degrabă deficiențele de procedură ale înmormântărilor, precum și aspectele sociale și de politici. Acest lucru poate fi normal pentru această perioadă, dată fiind și misiunea de sesizare a neregulilor guvernării, a mass-media.
În același timp, observăm că înmormântările se produc asemănător cu cele din perioade de război sau ciumă, ceea ce confirmă și întărește reacțiile și atitudinile explicate mai sus. Interviurile cu cei vindecați, dar și prezentarea aspectelor umane ale celor plecați dintre noi ar duce la umanizarea procesului și scăderea fricii de a deveni un simplu număr în statistica pandemiei. Una dintre cele mai mari frici ale moldovenilor, conform studiului menționat la început, este frica de moarte a apropiaților. Dacă din componenta moarte se extrage demnitatea – această frică poate avea efect de ascundere a bolii și de căutare a soluțiilor neverificate de vindecare.
Soluții miraculoase pentru vindecare
O mulțime de surse prezintă diferite mituri drept adevăruri. Oamenii caută miracolul mai mult decât în alte perioade ale vieții, datorită pandemiei. Din acest motiv vor avea tendința să caute medicamente sau soluții netradiționale neverificate. Pericolul articolelor care prezintă medicamente-minune este că vor apărea efecte secundare. Spre exemplu tehnicile de respirație, prezentate recent ca tratament singular al Covid-19 pentru autoarea cărților Harry Poter, îi poate face pe oameni să creadă că nu mai e nevoie să se adreseze medicului. În acest caz ar fi utile interviurile cu medici și specialiști care să ofere instrucțiuni clare cetățenilor. În acest mod, comunicarea profesională ar preveni consumul de substanțe care pot fi nocive pentru organism.
Limbajul folosit de media în această perioadă poate calma și îndemna la o atitudine echilibrată și atentă față de propria sănătate și a celor din jur sau poate genera reacții de panică și apoi de încetare a autoizolării. Interviurile cu cei vindecați, cu medici specialiști (virusologi, epidemiologi) pot contribui la clarificarea confuziei și la încetarea reacțiilor de frică. Depinde de noi ce realitate vrem să creăm.
Angela Stafii, dr. în filosofie, life coach
Sursa foto: Brian McGowan/Unsplash
__________________________
Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului American și cel Britanic, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al UK Aid. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea UK Aid, a USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.
