Am urmărit timp de șase zile principalul buletin de știri de la NTV (2 – 3 și 6 – 9 decembrie). Buletinul «Сегодня» este pregătit și difuzat de redacția din Moscova a NTV în fiecare zi de lucru în direct la ora 19.00 în Rusia, și retransmis, tot live, în Republica Moldova, de NTV Moldova, la 18.00, ora Chișinăului. Deci, sunt știri menite să informeze publicul din Rusia, dar ele ajung, retransmise, și la noi. S-a întâmplat ca în această perioadă să aibă loc două evenimente relevante pentru regiunea noastră – summitul OSCE de la Stockholm, la care s-a discutat despre securitatea în Europa de Est, și întâlnirea online a președinților Joe Biden și Vladimir Putin, la care, iarăși, tema principală au fost îngrijorările de securitate pe care le generează situația la granița Rusiei cu Ucraina.
În mod intenționat nu m-am informat în acele zile din alte surse. Am ajuns la final, după șase jurnale de știri, să înțeleg că:
- presa occidentală a pornit o speculație absolut neîntemeiată, preluată de președintele ucrainean Vladimir Zelenski, că Rusia ar vrea război cu Ucraina;
- SUA au în permanență pretenții față de Rusia și „repetă cu o insistență maniacală mantra despre vinovăția Rusiei în ce privește Donbasul”;
- Rusia nu va admite extinderea NATO în Est, adică aderarea Ucrainei la NATO, întrucât asta îi amenință propria securitate;
- Occidentul este un partener cu care, în general, nu se poate discuta nimic;
- Ucraina are „curatori externi” (orig. „большие кураторы”);
- Ucraina nu respectă acordul de la Minsk, încheiat in 2014;
- Rusia nu este parte a războiului din Donbas;
- SUA va aplica sancțiuni economice Rusiei dacă aceasta va ataca Ucraina.
La sfârșitul săptămânii, am accesat online alte buletine de știri, care au reflectat aceleași evenimente. Acolo am văzut inserturi video pe care nu le văzusem la NTV. Astfel, am aflat că:
- atât SUA, cât și Ucraina au declarat, prin reprezentanții lor, la Stockholm, că ele tot susțin calea diplomatică și pașnică a rezolvării conflictului din Estul Ucrainei;
- statele europene și SUA au informații că Rusia și-a dislocat peste 100.000 de militari pe teritoriul rus la granița cu regiunea Donbas din Ucraina, iar asta ridică îngrijorări în ce privește escaladarea tensiunilor în regiune.
„Insistența maniacală a Occidentului…”
Să le luăm pe rând. La 2 decembrie 2021, la Stockholm a avut loc întrunirea anuală a miniștrilor de Externe ai statelor membre OSCE. Atenția presei s-a concentrat, cum e și firesc, asupra evenimentelor din regiunea Donbas a Ucrainei, fiind o zonă de conflict militar. NTV a prezentat evenimentul din perspectiva agendei ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov. În relatarea sa — care a fost, de fapt, nu o expunere neutră a faptelor, dar un comentariu sub formă de discuție cu prezentatorul din studio, la care se adăugau inserturi video — corespondentul rus la Stockholm l-a prezentat pe secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, drept un politician care „iarăși, ca pe tot parcursul ultimelor luni, a început discuția cu pretenții față de Rusia”, iar pe Serghei Lavrov – drept un om de stat care, echilibrat și calculat, apără interesele țării sale. Deși subiectul a vizat Ucraina, faptul că la Stockholm a fost prezent și ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei a fost pomenit o singură dată, cu scop de ironizare. Poziția/declarațiile reprezentantului Ucrainei au lipsit din știrile NTV.
Secvențe din textul reporterului:
„La această întâlnire, de asemenea, a fost important să aflăm ce vrea Ucraina concret. Deoarece Kievul nu este înțeles, de multe ori, nici de Washington. Azi dimineață, la întâlnirea cu același secretar de stat Blinken, ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei Kuleba, cu un anumit patos nejustificat, a declarat, citez: «Noi lucrăm la un pachet complex de reținere, inclusiv sancțiuni economice dure, ca să demotivăm Rusia de la acțiuni agresive pe viitor», adică Ucraina amenință ea însăși, de parcă uită sau se preface în mod demonstrativ că decizia despre sancțiuni, chiar dacă și va veni, va fi luată de SUA, care nu se va uita câtuși de puțin la Ucraina”.
„Vestul tace. Tace la toate propunerile Rusiei și în mod demonstrativ nu merge la nicio apropiere a pozițiilor, continuând cu o insistență maniacală să repete, ca o mantră, blestemul despre faptul că de toate păcatele închipuite și neînchipuite este vinovat exclusiv Kremlinul. Și chiar azi, Antony Blinken, cu toate reverențele făcute spre Rusia, iarăși spune că dinspre Ucraina nu vine niciun pericol, că toată problema este exclusiv în Rusia. Și iarăși, sancțiuni pot fi, Rusia știe despre ele, doar că deocamdată nu vor aplica aceste sancțiuni. Igor (numele prezentatorului din studio – n.r.), aici (la Stockholm – n.r.) tuturor le apare într-adevăr întrebarea: cum poți, cu acești parteneri occidentali, în general, să vorbești despre ceva?”
„Cum poți, cu acești parteneri occidentali, în general, să vorbești despre ceva?”
De ce o astfel de relatare reprezintă o mostră de propagandă și nu o informare? Să nu uităm, toate acestea le-a vociferat un reporter într-un jurnal de știri și nu într-o emisiune analitică. Răspund.
Jurnalism informativ calitativ și deontologic e atunci când reporterul nu-și impune opinia în știri („Cum poți, cu acești parteneri occidentali, în general, să vorbești despre ceva?”), nu amestecă faptele cu opiniile („Kuleba, cu un anumit patos nejustificat, a declarat”), nu selectează faptele după principiul ce îi convine să reflecte și ce nu (a arătat ce a spus Lavrov, nu a arătat ce au spus alți participanți, inclusiv reprezentantul Ucrainei), nu aplică etichete și calificative („insistența maniacală a Occidentului”), nu generalizează („tuturor, la Stockholm, le apare întrebarea”), prezintă poziția tuturor părților (cel puțin poziția Ucrainei ar fi trebuit prezentată). În cazul descris, prin modul de expunere, reporterul a distorsionat realitatea, prezentând doar o parte a ei, și a înșelat publicul. Drept consecință, a instigat publicul la atitudini agresive (în cazul dat, față de Ucraina și partenerii ei din Occident), i-a insuflat convingerea existenței unui dușman extern și a cultivat simpatia față de partea arătată exclusiv în lumină pozitivă (în cazul dat, Rusia).
„Ucraina este condusă de «curatori» externi; Rusia nu este parte în conflictul din Donbas”
În următoarele jurnale difuzate în zile lucrătoare, de pe 3 și 6 decembrie, tema Ucrainei a fost din nou abordată, în special pe 6 decembrie, înainte de planificata discuție online a președinților SUA și Rusiei. Aici, în special într-o știre în care era citat adjunctul ministrului rus de Externe, au fost reluate mesajele folosite de Rusia cu referire la conflictul din Ucraina. Anume:
- Ucraina nu este liberă în luarea deciziilor, ci este condusă de „curatori” externi;
- Ucraina nu respectă acordul de la Minsk;
- țărilor NATO le este convenabil să prezinte Rusia drept agresor;
- Rusia nu este parte în conflictul din Donbas;
- OSCE nu prezintă la timp și obiectiv rapoartele despre situația din zona de securitate din Donbas.
Având în vedere că e vorba de conflict, ceea ce presupune existența a cel puțin două părți, postul ar fi trebuit să prezinte și poziția celor la adresa cărora adresează acuzații: Ucraina, NATO, OSCE. Prin faptul că a prezentat situația doar din perspectiva Rusiei, postul a creionat imaginea unui stat care se ține deoparte, dar este pe nedrept făcut responsabil de situația din Donbas, iar a Ucrainei – de stat slab, condus din exterior. Prezentarea informației dintr-o singură perspectivă, neechilibrarea acuzațiilor cu poziția părții adverse și lipsa contextului în prezentarea (selectivă) a faptelor face din știre un produs care corespunde caracteristicilor propagandei – răspândește și susține convingeri și idei cu scopul de a căpăta adepți.
„Anume presa occidentală a pornit valul întrebărilor dacă Rusia va ataca Ucraina”
În jurnalele din următoarele două zile, 7 și 8 decembrie, NTV a prezentat ce se știa la moment despre discuțiile Biden – Putin. Din nou, fără să fie prezentată vreo poziție a oficialilor din Ucraina.
Din gura prezentatoarei jurnalului a răsunat eticheta „Vestul colectiv” (orig. „коллективный Запад”), sintagmă folosită de politicienii ruși și presa rusă cu semnificație negativă la adresa UE și SUA.
Prin modul cum au fost selectate secvențele video, președintele Vladimir Putin, care a comentat, la o conferință, discuția din ajun cu Joe Biden, a fost arătat ca un lider puternic, care pune condiții și cere satisfacerea cerințelor Rusiei în Estul Europei, invocând interesele de securitate ale propriei țări, însă, fără ca, editorial, cineva să se întrebe de ce cerințele sale se referă la lucruri care au loc pe teritoriul unor state suverane precum România, Polonia, Ucraina. Perspectiva de stat care dictează și își impune poziția, ignorând, indirect, drepturile suverane ale altor state, este prezentă în conținutul mediatic transmis de NTV, fiind sonorizat de politicieni sau de reporteri, și este acreditată ca un model firesc de comportament politic.
În același buletin de știri a fost prezent și un alt element din tehnica de manipulare „dușmanul extern”. De această dată, unul dintre dușmanii externi a fost „presa occidentală”: „În continuare, a venit întrebarea care deja de câteva săptămâni nu lasă în pace în primul rând presa occidentală, că anume ea a început acest val, și apoi l-a preluat președintele Ucrainei, domnul Zelenscki: «Totuși, Rusia planifică să atace Ucraina sau nu?»”, a spus reporterul care relata despre conferința de presă a lui Vladimir Putin. Cum ar fi fost firesc, nu s-a făcut nici o precizare de felul când, cum și unde pentru argumentarea afirmației că anume presa occidentală a pornit „valul” că Rusia ar intenționa să atace Ucraina. Aceasta este o tehnică de dezinformare prin care se lansează afirmații imposibil de dezmințit. Iar prin faptul că s-a menționat că președintele Zelenski a „preluat” o speculație din presă (iarăși, fără vreo probă) și o pune pe agenda politică externă, jurnalistul l-a prezentat pe liderul de la Kiev drept o persoană care se conduce de speculații, în contrast cu liderul rus, care știe ce vrea și pune condiții.
Între timp, din realitatea curentă au făcut parte și următoarele fapte, care, dacă erau și ele inserate în relatările reporterilor NTV, ar fi schimbat, chiar dacă nu în totalitate, percepția publicului asupra celor ce se întâmplă în legătură cu situația din Ucraina:
| ● Despre faptul că, lângă granița din zona Donbas, Rusia a dislocat, după estimările Kievului, în jur de 100.000 de militari, secretarul general al NATO Jens Stoltenberg și-a exprimat îngrijorarea la 15 noiembrie 2021: „Vedem o concentrare neobișnuită de trupe și știm că Rusia a fost dispusă să folosească aceste tipuri de capacități militare anterior, pentru a desfășura acțiuni agresive împotriva Ucrainei”. Tot atunci, miniștrii de Externe din Franța și Germania au emis o declarație comună, în care au cerut Rusiei să ofere transparență legat de mișcarea trupelor sale de la granița cu Ucraina, iar Marea Britanie a anunțat și ea că monitorizează „o situație îngrijorătoare” la graniță. La 1 decembrie 2021, secretarul general NATO a reiterat această poziție într-o conferință de presă. Astfel, îngrijorarea că Rusia ar putea ataca Ucraina era, la momentul difuzării știrilor la NTV, împărtășită și făcută publică oficial de NATO și câteva state europene. NTV a redus-o la o speculație a presei occidentale.
● La Stockholm, în afară de intervenția dinaintea discuției cu Serghei Lavrov, din care NTV a transmis o secvență video, Antony Blinken a susținut o conferință de presă de 17 minute, în care a spus inclusiv frazele: „De asemenea, afirmăm că, în pofida unei campanii masive de dezinformare rusă, Ucraina nu reprezintă în niciun caz o amenințare pentru Rusia și nu caută o confruntare care să justifice o intervenție militară rusă. Singura amenințare este aceea a reînnoirii agresiunii ruse împotriva Ucrainei”. Nici aceste afirmații, nici alte declarații făcute de Antony Blinken la conferință (cu excepția unei propoziții scurte că despre discuțiile purtate vor fi informați președinții SUA și Rusiei) nu s-au regăsit în relatarea de la NTV. ● Faptul că Rusia este parte a conflictului din Donbas, prin faptul că sprijină politic și material autoritățile republicilor separatiste Donețk și Lugansk, a fost recunoscut cel mai recent, în iunie 2021, de participanții la Summitul G7, care au emis o rezoluție în care se afirmă: „Rămânem ferm de părere că Rusia este o parte a conflictului din Estul Ucrainei, nu un mediator”. |
În concluzie
Dacă privim doar știrile NTV, devenim, urmare a ceea ce ni se livrează și, deopotrivă, a ceea ce ni se ascunde, parte într-un război pe care jurnaliștii de aici îl duc cu dușmanii externi. În multe cazuri, retorica reporterilor este mai agresivă chiar și decât cea a politicienilor ruși. Riscul pentru publicul din Moldova e că o asemenea manieră de prezentare a realității intoxică opinia publică în privința chestiunilor actuale de politică externă. De asemenea, publicul de la noi vede astfel o mostră de fals jurnalism, ceea ce nu contribuie deloc la dezvoltarea societății și indivizilor, ci la amplificarea confuziilor și la manipularea oamenilor.
În final, nu pot să nu reproduc un fragment din discursul jurnalistului din Rusia Dmitrii Muratov la ceremonia la care i-a fost înmânat premiul Nobel pentru pace: „În țara mea, și nu doar, este populară ideea că politicienii care nu vor sânge sunt oameni slabi. Să ameninți lumea cu război este văzut ca o datorie a adevăraților patrioți. Sub influența unui marketing agresiv al războiului, oamenii se obișnuiesc cu ideea inevitabilității războiului. Guvernul și propagandiștii săi sunt pe deplin responsabili pentru toată retorica militaristă de la posturile TV finanțate de stat”.
Viorica Zaharia
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Combaterea propagandei și a manipulării prin instrumente de educație media”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent, în perioada noiembrie 2021 –noiembrie 2022, cu sprijinul organizației Black Sea Trust, un proiect al Fondului German Marshall al Statelor Unite. Opiniile exprimate în acest material nu le reprezintă neapărat pe cele ale Black Sea Trust sau ale partenerilor săi.
