Reportajul este genul jurnalistic foarte înrudit cu literatura. De aceea, de multe ori, se spune că reportajul este o poveste… Potrivit manualelor de jurnalism, reportajul este produsul media care transmite consumatorului informațiile culese de reporter la fața locului.
Dar un reportaj adevărat şi memorabil nu doar relatează despre un eveniment, ci încearcă să redea modul în care s-a produs acesta, atmosfera. Pentru a ajunge la inimile oamenilor, deseori, reporterul folosește mijloace literare de expresie, ceea ce îi conferă reportajului o notă de originalitate și un plus de emoție.
Sorina Obreja, reporter și prezentatoare la postul de televiziune PRO TV, realizează zeci de reportaje atât din vâltoarea evenimentelor, cât și reportaje de atmosfera. Iată cum explica jurnalista:
„Dacă e să vorbim de presa scrisă, atunci reportajul este o poveste. Când deschizi paginile unui ziar și citești un reportaj, îl citești ca pe o poveste dintr-o carte. Adică, trebuie să te capteze la fel de mult și să te intrige la fel de mult, ca să aștepți cu ce se va încheia.
La televiziune, reportajul este un film mic, de două-trei minute – dar e un film, pentru că un reportaj trebuie să aibă un început, o desfășurare a evenimentelor, un punct culminant, acolo unde emoțiile sunt la maxim, un deznodământ și punct.
Este foarte important ca tot ceea ce spui sa fie dovedit cu imagine. Pentru fiecare detaliu pe care-l scrii, trebuie sa ai o imagine”.
Deşi se vrea poveste atunci când ajunge la consumator, reportajul nu este ficţiune, dimpotrivă, este un material ce se bazează pe fapte reale. Sunt admise mijloacele literare de expresie dar nicidecum invenții și dezinformări. Reporterul comunică ceea ce vede, ceea ce aude și simte, doar atât. Ca volum, reportajul este mai mare decât o știre, necesită mai mult timp pentru a fi pregătit și are o formă mai liberă.
Sorina Obreja :
„Fără emoție, un reportaj este un comunicat de presă. Noi nu asta ne dorim să transmitem telespectatorilor noștri. Nu poți să transmiți emoții dacă nu ai trecut prin tine informaţia, dacă nu te-ai pus tu însăţi în pielea personajului care-ți vorbește și să te simți la fel ca el. Să te pui în locul lui și să înțelegi cum se simte el. Este important ca măcar la o parte din telespectatorii tăi să ajungi la țintă, să ajungi la inima lor.
Eu, de exemplu, am făcut un reportaj despre mucurile de țigară aruncate la întâmplare pe jos. Peste un an, cineva îmi spune: tu știi că eu de atunci nu mai arunc nici un muc de țigară pe jos?!. Și asta mi-a fost atât de plăcut! Pentru că cel puțin un om și-a schimbat felul de a gândi și de a acționa. Iar atunci când obții o reacție din partea autorităților, o schimbare de legislație, e și mai bine”.
Astăzi, în epoca internetului și a tehnologiilor informaționale, oamenii vor să consume informaţia cât mai rapid şi într-o variantă cât mai concisă. Cu toate acestea, reportajele adevărate sunt citite și urmărite cu același interes.
____________
Spotul video a fost realizat în cadrul Campaniei media împotriva informaţiei false şi tendenţioase – STOP FALS!, desfăşurată de Asociaţia Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
