Recunosc, am o problemă cu instituțiile mass-media care nu-și marchează corespunzător conținutul pe care îl publică sau îl difuzează. Ce înseamnă asta? Este atunci când o publicație media – online, audiovizuală sau scrisă – nu specifică clar și vizibil, la începutul fiecărui articol publicat sau în debutul emisiunii difuzate, ce fel de conținut jurnalistic urmează să citesc, privesc sau ascult. Or, ca și consumator media, nu vreau să fiu în situația în care să ghicesc tematica unui articol (politică, economie, societate etc.), ce fel de conținut jurnalistic urmează să consum (știre, opinie/editorial, investigație, interviu sau reportaj) sau dacă este sau nu un anume conținut publicitate comercială sau publicitate politică.
Ca și consumator media am tot dreptul să fiu anunțat din capul locului despre aceste detalii pentru a mă decide dacă merită sau nu să-mi pierd timpul citind, privind sau ascultând un anumit conținut jurnalistic. Deci cred și sunt convins că am dreptul să fiu atenționat ce urmează să citesc: știri – adică fapte, opinii – editoriale sau publicitate comercială ori politică. Mai ales, vreau să fiu atenționat în cazul conținutului de opinie și al celui publicitar. În cazul opiniilor, prefer fie să mi le fac singur în baza faptelor, fie să aleg eu însumi ce fel de editoriale sau din ce autori citesc. În cazul celei din urmă – a publicității – e și mai simplu. Marcarea acesteia aș vedea-o prin mențiuni scrise vizibil: „Publicitate”, „P” sau „PP”, dacă este vorba de publicitate politică. Problema în cazul conținutului publicitar este că acesta trebuie să fie reglementat legal. La moment, legislația nu prea are însă reguli clare de demarcare a acesteia. Nici măcar nu menționează expres că aceasta cel puțin trebuie să fie marcată printr-un simbol, care să atenționeze publicul despre faptul că materialul publicat este realizat în scop publicitar. Și cel mai important este că nu există nicio obligativitate legală în marcarea corespunzătoare a conținutului publicitar (sic! noua redacție a legii privind publicitatea se prăfuiește de ceva ani în sertarele legislatorilor). Astfel, în lipsa unor reguli de reglementare clare, practicile arată că cetățenii deseori nu sunt anunțați, prin marcarea materialelor publicitare, că articolele pe care le citesc sunt plătite sau urmăresc un scop comercial. În atare situație, credibilitatea jurnalistului şi a instituției media este folosită pentru a atrage încrederea consumatorului în produsul sau compania promovate pe sub masă. În condițiile în care legislația nu stabilește proceduri explicite de delimitare a publicității, mai ales dacă vorbim despre mass-media online, corectitudinea plasării produsului publicitar este lăsată la latitudinea redacțiilor, care de cele mai multe ori nu respectă aceste prevederi.
De ce este important să știu ce consum…
Sectorul media funcționează ca un supermarket în care există o mulțime de produse jurnalistice, iar noi avem libertatea să le alegem și să le consumăm pe cele care ne sunt pe plac. Unica condiție este însă ca acestea să fie marcate corespunzător, pentru ca să ne putem face alegerea conștient și bine informați.
Marcarea corectă și corespunzătoare trebuie să fie pentru orice tip de conținut și trebuie făcută în toate cazurile. De exemplu, când merg la cinema aș vrea ca cei de acolo să-mi prezinte afișul și detaliile generale ale filmului, prin intermediul cărora să fiu anunțat ce urmează să privesc: o dramă, o comedie, un film de acțiune sau un thriller. Ulterior, doar eu voi decide dacă merită sau nu să cumpăr bilet. Aceleași cerințe le am și în cazul diverselor tipuri de magazine. Când intru în acestea vreau ca fiecare produs să fie marcat corespunzător, pentru ca eu să fiu anunțat, din timp, ce cumpăr și pentru ce plătesc bani.
Voi încerca să ilustrez argumentele de mai sus privind necesitatea marcării conținutului jurnalistic prin trei exemple.
În unul din ele, un titlu al Kp.md menționează: „Mătușa Maia nu are nimic de-a face cu asta, m-a chemat Gavrilița: Cum verișoara lui Sandu a ajuns secretar de presă în Guvernul Moldovei” (orig., „Тетя Майя тут ни при чем, меня Гаврилица позвала”: Как двоюродная сестра Санду стала пресс-секретарем в правительстве Молдовы”). Este un material semnat de Lidia Tkaci, trecut de Kp.md la rubrica Politică (până aici toate bune și frumoase), în care autoarea amestecă faptele cu opiniile, ironizează, face judecăți de valoare și trage anumite „concluzii”: „Este comic felul în care media pro-prezidențială, apărând-o pe Taburceanu, povestesc că: 1. Funcția e una neimportantă, fără nicio influență (putem aduce contra-argumente, dar să trecem); 2. E o funcție foarte prost plătită, însă care cere multă implicare (chiar așa, ea vrea să lucreze pentru binele poporului?); 3. Ea nu și-a dorit, Gavrilița aproape plângând a rugat-o să accepte (Gavrilița, cea care a fost propusă în funcția de premier de Sandu)”. Un material – de fapt ca și multe altele publicate de această instituție media – de opinie, care nici vorbă să fie marcat corespunzător. Eu ar trebui singur să ghicesc ce tip de conținut jurnalistic este acest text: știre, comentariu, editorial, pastilă jurnalistică.
Un al doilea exemplu este un text semnat de Valeriu Saharneanu, cu titlul „Vizita lui Kozak demonstrează că Moldova nici sub noua autoritate politică nu se va îndepărta prea tare de Moscova”, publicat de Timpul.md și trecut la rubrica… „Moldova” (sic! – sincer, nu am știut de așa rubrică/domeniu până recent). Este de fapt un articol de opinie, care la fel nu este marcat corespunzător.
Și, un al treilea exemplu, când jurnaliștilor le-a „scăpat” marcarea articolului drept publicitate electorală. Pe 9 iulie 2021, în ultima zi de campanie electorală pentru alegerile parlamentare anticipate, redacția Nordnews.md publica pe pagina sa de Facebook un material video în care Renato Usatîi a vizitat Spitalul Clinic Bălți și care, potrivit protagoniștilor video-ului, dar și jurnaliștilor de la Nordnews.md, a „acordat ajutor spitalului”, „este cel care nu s-a temut să intre într-un spital unde se tratează pacienții cu COVID-19”, „este cel care a oferit 5 milioane de lei ajutor Spitalului Clinic Bălți” etc. Un material aproape ca un spot electoral, în care este favorizat clar un candidat fără însă ca acesta să fie marcat corespunzător. Astfel, consumatorului media i s-a servit publicitate electorală ambalată frumos, fără a fi anunțat despre asta. Exemplu clasic de manipulare…
„Scuzele” celor care nu marchează corespunzător conținutul media
De fiecare dată când citesc un ziar sau o platformă media online și identific conținut jurnalistic nemarcat, mă întreb care este cauza că unii „uită” să îmi spună ce tip de conținut am în față. Am încercat în câteva rânduri să discut acest aspect cu colegii care admit asemenea „scăpări”. Ei, la rândul lor, au încercat să îmi deseneze câteva „scuze” și/sau „argumente”…
Primul este că o platformă online sau ziarul nu permite tehnic să mai fie incluse rubrici noi, în care să fie trecută informația despre tipul conținutului publicat și domeniul acesteia. Mi se pare un răspuns… pe alături, din simplul considerent că, în prezent, platformele online sunt foarte flexibile și au posibilități – aproape – nelimitate. Soluție valabilă și în cazul unei publicații scrise. În cazul celei din urmă, e suficient să aloci un mic spațiu, deasupra sau sub titlul materialului, în care să treci cele două mențiuni: domeniul și tipul materialului jurnalistic.
Un alt „argument” care mi-a fost servit de colegi a fost… factorul uman. Adică fie jurnalistul, fie editorul „uită” să marcheze corespunzător conținutul pe care îl publică. Sau, și mai mult, e că unul din cei doi „are dubii” la ce categorie poate fi trecut un anume conținut jurnalistic și, anume din acest considerent, „ezită” să îl marcheze corespunzător. Părerea mea e că nici acest „argument” nu ține. Or, dacă încercăm să dăm crezare acestuia, atunci recomandarea mea ar fi ca instituția media fie să-și concedieze jurnalistul, fie editorul. Genurile jurnalistice de presă – știre, investigație, reportaj, interviu – se învață la prima lecție de jurnalism sau imediat ce ai pășit pragul unei instituții media. Iar tematica unui material – politică, economie, societate, cultură etc. – este, la fel, de domeniul primilor pași în jurnalism.
Ironic vorbind, putem admite că unele instituții media nu-și marchează corespunzător conținutul pentru că-și doresc să ne stimuleze nouă, consumatorilor media, gândirea critică. Astfel spus, intenția lor este să ne „învețe” să gândim critic și să identificăm tipul și tematica conținutului pe care îl avem în față.
Eu cred însă că nemarcarea conținutului media este o greșeală deontologică la care unele instituții media recurg mai degrabă intenționat, motivul fiind promovarea anumitor idei și/sau manipularea cu bună știință a cetățenilor. Aceste redacțiim prin nemarcarea corespunzătoare a conținutului – își doresc impunerea unor opinii drept fapte, tipuri de ideologii sau curente politice, promovate de proprietari sau persoanele care controlează aceste instituții de presă. Iar prin nemarcarea corespunzătoare a publicității – comercială sau politică – fie urmăresc manipularea consumatorilor media, fie o maschează pentru a nu achita taxe.
De ce este importantă marcarea corespunzătoare a conținutului media?
În primul rând, marcarea corespunzătoare este o normă deontologică/etică. Asta nu ar însemna altceva decât faptul că jurnalistul și instituția media fac o distincție clară între fapte și opinii, între părerea unei persoane sau organizații și date, ferindu-se astfel să prezinte opiniile drept fapte (Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova, p. 2.19).
În al doilea rând, prin marcarea corespunzătoare a conținutului media, presa separă conținutul jurnalistic de publicitatea comercială sau politică. Cele din urmă sunt plătite, iar aceste plăți/achitări sunt impozitate (Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova, p. 2.26).
În al treilea rând, publicitatea mascată este interzisă prin lege, iar prezentarea acesteia fără marcaj sau drept produs jurnalistic poate atrage după sine procese legale.
În al patrulea rând, marcarea ne facilitează decizia de a alege – a citi sau nu, a privi sau nu, a asculta sau nu – un anumit conținut jurnalistic. Mă ajută să pot face diferența dintre un conținut media bazat pe opinii (cel care emite judecăți de valoare) și cel informativ, în baza faptelor, inclusiv despre tematica acestuia (politică, economică, culturală, socială, etc.) – astfel facilitându-mi decizia. Astfel spus, marcajul corespunzător al conținutului jurnalistic nu este altceva decât un teaser media, care mă ajută să decid dacă sunt interesat de subiect, tematică și tipul de conținut.
În al cincilea rând, marcarea corespunzătoare a conținutului jurnalistic poate servi drept scut de apărare pentru instituțiile media. Or, spre exemplu, în cazul editorialelor sau a articolelor de opinie, de cele mai multe ori responsabilitatea de bază pentru informația și enunțurile făcute țin mai mult de responsabilitatea autorului și mai puțin de cea a redacției. Deci, prin marcarea corespunzătoare a conținutului, redacția și-ar asigura onoarea în cazul în care autorul unor editoriale sau articole de opinie ar lansa afirmații ce ar fi în contradicție cu politica editorială a instituției media. Cu atât mai mult cu cât în ultima perioadă, în cazul materialelor de opinie, există și practica ca, pe lângă mențiunea de la început – editorial, comentariu, material analitic, articol de opinie – să fie trecută și mențiunea la final, potrivit căreia „Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorului și nu reflectă neapărat viziunea redacției”.
Scurtă concluzie și recomandări
Marcarea conținutului jurnalistic este o normă deontologică care nu necesită prea mult efort din partea unei redacții pentru a fi respectată. Odată respectată însă, aceasta ar facilita și ușura efortul consumatorului media în identificarea tematicii și genului jurnalistic al conținutului. Acest fapt i-ar ușura decizia de a alege dacă să citească sau nu un articol de ziar sau un anume conținut online, să privească sau nu un talk show TV, să asculte sau nu o emisiune radio. Marcarea corespunzătoare a conținutului media ne-ar salva nouă (consumatorilor media) timp, iar lor (instituțiilor media) – onoarea și corectitudinea.
Și, la drept vorbind, nu este vorba de ceva foarte complicat, ci doar de includerea unei casete tehnice în care să fie trecute câteva mențiuni elementare:
- În primul rând, să fie categorizat conținutul jurnalistic pe tematici clare: politic, social, cultural, economic, sport, externe, divertisment, meteo etc.
- În al doilea rând, să fie menționat clar genul jurnalistic al conținutului publicat: știre, editorial/opinie, investigație, interviu, reportaj, galerie foto, multimedia etc.
- Și, în al treilea rând, dacă e vorba de un conținut publicitar, să fie evidențiat clar acest lucru. Un „P” (publicitate) sau „PP” (publicitate politică) ar fi mai mult decât suficient.
_________________
Victor Gotișan, cercetător media
Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și cel britanic, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al UK. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea UK, a USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.
