Fiecare cititor are, probabil, propriile criterii sau preferințe după care își alege știrile pe care să le citească. Iar printre acestea, cu siguranță că se regăsește și titlul – acel prim element de legătură dintre ochiul curios și textul ce urmează a fi citit. Anume din aceste considerente cei care scriu știri se află mereu în căutarea celor mai bune titluri, pentru a avea cât mai mulți cititori. Or, nu în zadar se spune că „titlul constituie partea cea mai grea a meseriei de jurnalist. Nicăieri altundeva nu se concentrează laolaltă atât de multe probleme în atât de puține cuvinte”[1].
Încercarea de a defini ce este un titlu bun, acea cartea de vizită a unui material jurnalistic, pare a fi una provocatoare, mai ales în zilele de astăzi, când numărul de vizualizări de multe ori are prioritate sau dă tonul, cititorii având ocazia să se convingă de acest fapt zilnic, când navighează pe diverse surse de informare. Un exemplu în acest sens ar fi următoarea știre cu un titlu „prevestitor”: „În curând trecem la ora de iarnă. Pericole majore: de la astenie la suicid”. Formularea „în curând” indică o perioadă inexactă – poate fi o săptămână, dar poate fi la fel de bine și o lună. În schimb, este adus în față marele pericol de suicid. Ce ar trebui să înțeleagă un cititor dintr-un astfel de titlu: că schimbarea orei sporește riscul de suicid și că este în pericol?
Dacă titlu nu ne-a speriat definitiv și deschidem știrea, aflăm că peste o lună va avea loc trecerea la ora de iarnă, o convenție obișnuită an de an în țara noastră și nu doar aici. Cuvântul suicid nu se mai regăsește în textul știrii, făcându-se referință doar la o cercetare a unor oameni de știință australieni care ar atenționa că „numărul de sinucideri este mai mare în primele săptămâni după trecerea la ora de vară față de restul anului”, cercetare care are toate șansele să pară și ea dubioasă atâta timp cât nu este nici un link direct către ea sau o denumire a acesteia, după care ar putea fi găsită de cititorii interesați de consecințele nefaste ale trecerii la ora de iarnă.
Într-adevăr, este nevoie de o perioadă de adaptare generată de această schimbare, dar asta nu înseamnă deloc că oamenii din țară noastră ar fi în pericol din cauza acestei schimbări de oră. Teoria jurnalistică spune că sunt mai multe reguli după care cei care fac știri se pot ghida pentru a scrie un titlu bun pentru materialele lor, principalele din ele fiind: un titlu trebuie să aibă un mesaj foarte clar, să fie corect formulat, ușor de înțeles, să existe o legătură între titlu și textul știrii și să îndemne la lectură[2]. În cazul știrii de mai sus, cititorul are de-a face cu un titlu exagerat, menit să aducă doar accesări, cu un mesaj evaziv care poate genera interpretări eronate.
Profesorul de sex rămâne în arest – o știre cu un astfel de titlu nu va trece neobservată, din simplu motiv că e 
prezent cuvântul „sex”, care generează interes. Un cititor față în față cu un asemenea titlu, în încercarea de a anticipa conținutul, va intui că textul ar putea fi despre cineva care „predă” …ore la această „materie”. De fapt, știrea este despre „directorul școlii internat nr.3 din Chișinău, reținut săptămâna trecută pentru trafic de copii”, care ar fi permis ca un băiat din internat să fie abuzat sexual de către un om de afaceri. Este o etichetare intenționată, care generează confuzie în mod bine gândit, iar autorii au speculat pe noțiunea de sex pentru a-și vinde produsul, chiar dacă era vorba în știre despre un abuz sexual, adică o infracțiune. Care este legătura dinte titlu și știre, rămâne să-și facă singur concluziile cititorul.
În același timp, Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști recomandă ca informația să fie dată „scurt, brut, la obiect, neutru, fără nuanțări. „Vom crea titluri clare, fără ambiguități”, mai sugerează același ghid. Un alt exemplu de știre cu un titlu confuz și o nuanță vădită de alertă ar fi și acesta – „O moldoveancă a murit după o cură de slăbire.
Ce combinație ucigașă a făcut cu apa cu lămâie?”. Evident că cel sau cea care va vedea acest titlu va avea certitudinea că e vorba de o persoană din Republica Moldova. De fapt, este vorba de o „moldoveancă” din Vaslui, știrea relatând despre moartea unei femei din România. De ce a fost necesară evidențierea termenului „moldoveancă” în titlu? Poate pentru că o formulare mai simplă nu ar fi adus vizualizările dorite.
Știrea intitulată „Un nou cutremur în preajma țării noastre și un precedent alarmant” anunță un subiect sensibil și va aduce, cu siguranță, accesările dorite, pentru că oamenii sunt interesați de subiecte ce le poate afecta viața și siguranța personală. Însă, după parcurgerea textului, cititorul va afla că s-a produs un cutremur de mică intensitate care „se înscrie în limitele obișnuite ale mișcărilor seismice din această zonă”. Altfel spus, motive mari de îngrijorare nu sunt, preocuparea jurnalistică primară fiind de a panica și, ulterior, de a informa. Rămâne să intuim reacția cititorului după această știre – ori de „Slavă Domnului, nimic grav”, ori de nedumerire față de știrea care diseminează panică. Precedentul alarmant anunțat în titlu se referă la un cutremur ce a avut loc cu un an în urmă, despre care evident s-a mai scris anterior și care, în cele din urmă, nu mai e atât de periculos.
O altă știre în același stil – „Cutremur devastator în Romania: Sunt gata autoritățile să-i facă față?”.Chiar dacă nu e 
vizată Moldova, știrea va fi de interes ținând cont de elementul de vecinătate și de un potențial pericol în apropiere. Astfel, titlul anunță producerea unui cutremur devastator în România, ca pe un fapt deja întâmplat. Dar accesând știrea, cititorul va descoperi că, de fapt „despre iminența unui cutremur devastator în România se discută de mai mulți ani, însă deocamdată nimeni nu poate spune clar când s-ar putea produce acesta„. Evident că este o știre promovată printr-un titlu alarmant, rolul căruia este să aducă doar accesări și nicidecum să informeze. Și în acest caz, cititorul va avea o senzație de dezamăgire, înțelegând că a fost adus pe site printr-un șiretlic. Poate din acest motiv se cere acea legătură dintre titlu și știre, tocmai pentru a nu înșela încrederea. La fel, rămâne perfect valabil îndemnul ghidului de stil cu norme etice pentru jurnaliști, care spune că „titlurile trebuie să prindă esența problemei prin câteva cuvinte bine alese”.
Dincolo de toate recomandările, un cititor va aprecia un titlu onest: unul care în egală măsură îi provoacă interesul și îl direcționează spre o știre din care va afla ceva nou și util pentru el. Chiar dacă funcția titlului este de a intriga și de a vinde conținut, onestitatea nu a anulat-o nimeni. Din păcate, anume acest element este deseori ignorat, fiind înlocuit cu o intenție de alarmă, panică, exagerare, chiar dacă știrea propriu-zisă nu oferă nici un motiv de alertă sau nu are nimic în comun cu titlul anunțat.
Ar putea să pară vagă o asemenea preocupare pentru niște titluri de știri – sau pretențioasă și lipsită de importanță, atât timp cât vizualizările se adună. Dar pe termen lung, această abordare și tactica de a atrage cititorii prin titluri care nu au legătură cu textul știrii sau prin titluri care provoacă panică se va dovedi păguboasă și va diminua sentimentul de fidelitate al cititorului fața de sursa sa de informare.
Ina Prisacariu, Centrul pentru Jurnalism Independent
_______________________
Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informației false și tendențioase STOP FALS!, desfășurată de Asociația Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
[1] Mihai Coman „Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare”, vol.I, editura Polirom, 2005
[2] Ibidem.
