Într-o zi eram în raionul de pâine al unui magazin chișinăuian. Multe rafturi, multe feluri de pâine, multe prețuri. Un domn trecut demult de vârsta tinereții stătea năucit alături. S-a uitat minute bune la rafturile doldora de bunătăți și, într-un târziu, a spus: „Iată, nu știu de care să iau. Când era un singur fel de pâine, era mai simplu. Acum, când pot alege, mă întreb: oare dacă este cu mai multe ingrediente și atât de diferită, pâinea asta e și mai gustoasă?!.”.
M-am gândit atunci că întrebarea în cauză este valabilă și pentru emisiunile gen „talk-show” de la noi. Mult mai multe decât odinioară, cu invitați și cu tematici diverse, prin numeroasele elemente pe care le au la îndemână pentru a influența audiența, aceste producții televizate ne fac să ne întrebăm dacă usturoiul sau semințele de floarea-soarelui, presărate deasupra, le dau un bun gust real și în interior. Căci, „sub pretextul de a descoperi adevărul, susțin Patrick Charaudeau și Rodolphe Ghiglione, telespectatorul e îndemnat să participe la consumarea unei fantasme de adevăr „inesenţială”, fără să aibă dreptul la cuvânt…”[1].
Teoretic, dacă emisiunea nu-i oferă telespectatorului posibilitatea să participe la emisie prin intermediul telefonului sau al mesajelor, moderatorul este cel care îi ține locul și îi reprezintă interesele. Tot teoretic, un talk-show prezintă opinii diferite și contradictorii, iar „compoziţia platoului ar trebui să ofere imaginea unui echilibru democratic între părți”[2]. O analiză a componenței platourilor unor talk-show-uri autohtone arată că echilibrul democratic este dezechilibrat, iar în vogă este ceea ce specialiștii numesc manipulare prin invitați. În contextul dat, ne vom referi la două elemente ale acestei tehnici de manipulare:
- Prezența repetată atât a invitaților, cât și a mesajelor emise de aceștia. De exemplu, într-o perioadă de două săptămâni – ceea ce înseamnă zece emisiuni – talk-show-ul Fabrika la Publika TV a avut 20 de invitați, plus un invitat permanent. Din cei 20 de invitați, nouă – sau aproape jumătate – au avut de la două la patru apariții (un jurnalist, pe 20 și 27 iunie, un editorialist, la diferența de o zi, pe 21 și 23 iunie, doi analiști politici, cu câte două apariții într-o singură săptămână, unul la diferență de o zi, pe 22 și 24 iunie, și 27 iunie și 1 iulie; directorul unei organizații nonprofit, pe 20, 23, 27 și 29 iunie, dar și patru reprezentanți ai lumii academice, pe 22 și 24 iunie, pe 21, 24 și 28 iunie, pe 23 și 28 iunie. Astfel, telespectatorul s-a obișnuit cu aceleași fețe și cu aceleași mesaje care, se știe, repetate constant fiind, minimalizează dubiul chiar și acolo unde acesta a existat.
- Manipularea prin prezentarea dezechilibrată a părților pentru simularea pluralismului părerilor într-o dezbatere[3]. Bunăoară, pentru a răspunde la întrebarea Pentru cât timp dispar corturile din PMAN?, pentru a vorbi despre Păcatele și cifrele Maiei din sondaje, despre O mai bună cooperare între Chișinău și Comrat, despre Încă trei luni fără controale de stat sau despre Moldova, stat asociat la UE, în platoul emisiunii Fabrika au fost prezenți câte trei sau patru invitați. Cifra „4”, de la sine înțeles, înseamnă mai mult decât cifra „1”, respectiv ar fi trebuit să avem un pluralism de opinii cu referire la subiectele menționate. Totuși, deși numărul invitaților în platou a fost unul „pluralist”, ouăle s-au aflat… cam în același coș, completându-se reciproc. Iar opinia a fost doar una. De aceeași manieră, la Ora expertizei de la Jurnal TV, alți nouă invitați au prezentat, în patru emisiuni (Sesizare către instituțiile internaționale, 21 iunie; Telenovela reținerii lui Șor, episodul doi, 23 iunie; Dezvăluiri zguduitoare despre jaful bancar, 28 iunie; Nereguli la Moldova-Gaz, 30 iunie), puncte de vedere deloc divergente despre subiectele abordate.
În acest context, sunt relevante emisiunile din 29 iunie de la cele două posturi TV. În acea zi, la Ora expertizei, liderul unei mișcări de opoziție extraparlamentară a vorbit despre situația social-politică din țară (Năstase despre situația social-politică), iar la Fabrika, la nici două ore distanță, un alt invitat – despre prioritățile Parlamentului (Andrian Candu la Fabrika). De fapt, talk-show și diversitate de opinii ar fi fost, dacă cei doi s-ar fi întâlnit într-un singur platou. Dar nu au fost… Diferența este că în cel din urmă caz un al doilea invitat a discutat, calm și împăciuitor, cu spicherul…
Concluzia o las pe seama unui invitat la un talk-show care, vorbind despre emisiunile rusești difuzate pe teritoriul Republicii Moldova, a spus: „Acolo chiar și în emisiunile pe care încearcă să le facă într-un fel sau altul cu unii oponenți, și oponenții sunt calculați astfel, încât ei să susțină cel puțin parțial ideile de bază (emisiunea Moldova, stat asociat la UE, 1 iulie 2016, minutul șapte).
Pasărea, teoretic, pre limba ei piere (pasărea fiind, aici, manipularea prin invitații la talk-show-uri), dar până atunci vom continua să stăm în fața raftului cu pâine și să ne întrebăm dacă cea cu usturoi sau cu miez de semințe de floarea-soarelui o fi mai bună pe dinăuntru doar pentru că are mai multe ingrediente.
Aneta Gonța, expertă, Asociația Presei Electronice
_____________
Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informației false și tendențioase – STOP FALS!, desfășurată de Asociația Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
[1] Charaudeau, P; Ghiglione. Talk show-ul. Despre libertatea cuvântului ca mit, Ed. Polirom, 2005, pag. 121
[2] Bourdieu, P. Sur la télévision; suivi de l`emprise du jurnalisme, Liber-Raisons D`agir Eds. Paris, 1996
[3] Formularea îi aparține lui Pierre Bourdieu în Sur la télévision; suivi de l`emprise du jurnalisme, Liber-Raisons D`agir Eds. Paris, 1996
