Printre fenomenele aduse în viața noastră de explozia internetului se numără și trollingul. Comunicatorul Cristian Saulea vine cu o radiografie a nașterii și evoluției trollingului în spațiul virtual din Moldova și ne îndeamnă să ne gândim dacă ne dorim să devenim ostatici ai „părerologilor” anonimi.
Forma și esența trollingului de astăzi este o moștenire a aprigei lupte antisistem...
Anul 2008. La cârma Republicii Moldova încă stă (dar deja cu emoții) PCRM. Mai toate media sunt gestionate de persoane prietenoase regimului, iar dintre ele, majoritatea nu ratează nicio ocazie să le arate consumatorilor cât de frumos și de stabil este traiul în Moldova. În „ceafa” PCRM suflă partidele de opoziție și câteva instituții media aflate în război cu „monopolistul” de la guvernare.
Tot în 2008 guvernarea comunistă începe vânătoarea forumiștilor care, după spusele procurorilor, „prin intermediul portalurilor forum.md, torrentsmd.com, desteptarea.info, unimedia.md, au lansat multiple chemări publice la răsturnarea prin violență a orânduirii constituționale și la lichidarea statalității și integrității teritoriale a Republicii Moldova”. În comentariile din „subsolurile” platformelor online se duce o luptă pe viață și pe moarte pentru democrația din Republica Moldova. Tot în ultimii ani de guvernare comunistă se coagulează comunitatea bloggerilor din Moldova, care în mare parte sunt pro-opoziție și anti-sistem.
Necesitatea de a se „impune” în mediul online și de a consolida electoratul anticomunist face ca liderii politici de la Chișinău să investească „generos” în comentatori și bloggeri, pentru început acesta fiind unul dintre puținele mijloace de promovare și de comunicare cu electoratul. În anii ce urmează după 7 aprilie 2009, ulterior după venirea la putere a partidelor constituante ale Alianței pentru Integrare Europeană, fenomenul de blogging și comentarii la știri ia amploare.
Investiții „generoase” în grupuri de comentatori
Sub stindardul luptei împotriva comunismului, respectiv al integrării europene a Republicii Moldova, utilizatorii (care în mod anonim, care cu numele adevărat) comentează și dezbat intens tot mai multe teme de interes public. Investițiile consistente în „grupurile de comentatori” – atât financiare, cât și cele tehnice – generează, la un moment dat, o cursă nesănătoasă pentru dominarea spațiului online. Momentul de vârf al acestei curse vine după incidentul „Pădurea Domnească”, atunci când PLDM intră în război direct și deschis cu PDM.
Lupta dintre partidele care se reuniseră în Alianța pentru Integrare Europeană mobilizează tot contingentul, de la bloggeri, comentatori politici, comentatori anonimi pe site-uri și forumuri, până la funcționari, deputați, miniștri… etc. Acesta este, în linii generale, contextul în care ia naștere și intră, în viața publică de la noi, noțiunea de troll politic. Cu siguranță, apariția și evoluția acestuia a fost direct condiționată de evenimentele politice care au avut loc la Chișinău. Forma și esența trollingului de astăzi este o moștenire a aprigei lupte antisistem. Doar că, în timp, unele partide de opoziție au ajuns la guvernare și au făcut din trolli, care erau o armă de atac, un scut al „stabilității”. Iar pentru că istoria are un caracter ciclic, se pare că și tranziția în Republica Moldova a luat-o pe un sens giratoriu. Astfel, cu pași mici, dar siguri, ne întoarcem de unde am pornit.
În spațiul virtual, oamenii nu mai sunt legați de anumite condiționalități morale sau norme sociale
Oricât de mult am încerca, nu cred că vom reuși să găsim o definiție care să explice în totalitate sensul cuvântului trolling. Pentru unii cuvântul troll are o conotație negativă, fiind asociat cu persoane care se implică în discuțiile de pe rețelele de socializare sau de pe forumuri, în comentarii la știrile de pe site-uri, alimentând polemici în încercarea de a devia de la un subiect anume sau de a-i dilua importanța prin diverse păreri. În același timp, mai există și altă fațetă a trollingului, legată prioritar de ironizarea unui subiect și ducerea lui în absurd.
Psihologul Yan Feldman explică expansiunea trollingului (neplătit) drept o consecință a depersonalizării spațiului virtual: „Utilizatorii rețelelor sociale nu au contact direct cu cei pe care îi trollesc, sunt în siguranță după monitorul computerului sau ecranul telefonului. Oamenii nu mai sunt legați de anumite condiționalități morale, norme sociale, sunt șterse limitele admisibilului și acele granițe pe care nu ne putem permite să le încălcăm în comunicarea de zi cu zi”.
Trebuie, totuși, să tragem o linie clară între trollii plătiți (pentru care această ocupație a devenit o îndeletnicire zilnică, pe care o practică de parcă merg la serviciu) și trollii care o fac gratuit, din plăcere sau din considerente ideologice, crezând cu desăvârșire în subiectele/mesajele pe care le promovează.
La fel, trebuie să separăm anonimii de persoanele ce își asumă deschis părerile. Și haideți să ne întrebăm, pentru o clipă, care este relevanța trollilor anonimi: domnișoarele cu forme voluptoase (de obicei, identități furate de pe net), tot felul de dubluri ale unor figuri internaționale importante sau simple combinații de nume ce nu ne spun nimic, dar care vor să ne devină, brusc, „prieteni”.
Zilele acestea, Alexandru Lebedev de la Diez.md glumea pe Facebook: „Cred că profilurile fake fac ca oamenii hot să fie discriminați. Acum toți evită să adauge fete prea frumoase”.
Oare poate profilul Cerbul Bahic sau Ion Ion – care sunt niște persoane absolut necunoscute, fără vreun domeniu de expertiză, istorie de interacțiune sau popularitate – să influențeze părerile mele, cimentate de ani de zile? Mai ales că părerea lor nu diferă nici ca esență, nici ca exprimare de alți „anonimi”: înjurături, atacuri la persoană, analogii lipsite de logică. Eu cred că nu.
O încercare disperată de a-i influența pe indeciși
Între timp, în departamentele de trolling, „ostașii frontului invizibil” își primesc subiectele zilei și ale săptămânii, tezele ce urmează să se transforme în comentarii și, în tentativa de a crea imaginea „acceptării colective”, încearcă mimarea unei „voci comune”. Dar diversitatea de păreri nu este chiar așa de ușor de rescris printr-un script de vânzări politice. Astfel se face că, deseori, finalitatea acestor discuții nu este decât o încercare disperată de a-i influența pe indeciși – pentru că cei care sunt suporteri înflăcărați ai unor partide, fenomene sau companii sunt la fel de motivați să își promoveze și apere propriile păreri.
Totodată, trebuie să ținem minte că, reacționând la această luptă de idei, le dăm relevanță și chiar satisfacție trollilor (mai ales celor anonimi). De aceea, haideți să ne întrebăm: știind rezultatul final, merită să depunem efort ca să convingem pe „cineva” care primește bani sau plăcere din trolling de anumite lucruri? Dacă răspunsul este „nu”, aveți un instrument foarte bun de curățare a spațiului vostru virtual de „părerologi” fictivi – aplicația TROLLESS, elaborată anul trecut de o echipă de tineri. Dacă veți răspunde „da”, atunci succes în lupta pentru dreptate!
Oricare ar fi răspunsul însă, există un adevăr pe care trebuie să îl acceptăm: toate partidele au avut și au trolli, diferența este doar în numărul lor, bugetele care sunt cheltuite, obiectivele pe care le au și, desigur, eficiența „muncii” pe care o fac. Totuși, unele partide pun accentul pe trollii care își păstrează numele din buletin (ceea ce nu înseamnă că nu mai au câteva profiluri false), camuflând esența lor în cuvintele; susținători sau simpatizanți. Singura diferență în acest caz este că nu sunt obligați să facă „serviciul militar” obligatoriu în armata trollilor.
Rămâne să vedem care dintre aceste scheme este mai funcțională și ce efecte va avea trollingul asupra vieții virtuale și, mai ales, reale din Republica Moldova.
Cristian Saulea, consultant în comunicare și PR
_____________________
Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informației false și tendențioase STOP FALS!, desfășurată de Asociația Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
