Nostalgia și propaganda sunt concepte care merg mână în mână cu viața politică, iar prezența lor se accentuează mai ales în campaniile electorale. Nostalgia, în context politic, face apel la un trecut glorios, la importanța și la măreția unor evenimente istorice, dar și la melancolia după un stil de viață pe care un lider politic sau altul îl promovează și pe care declară că îl împărtășește. Revenirea la o ,,epocă de aur” poate fi propagată în societatea informațională prin difuzarea de știri, dezbateri și emisiuni istorico-analitice, al căror scop este să glorifice și chiar să mistifice niște evenimente și personalități din trecut.
Nostalgicii sovietici: propaganda reîntoarcerii ,,epocii de aur’’
Mass-media din Federația Rusă – în special, televiziunile rusești ce retransmit în Republica Moldova – realizează numeroase emisiuni cu caracter propagandistic, în care sunt glorificate niște vremuri demult apuse, pe care însă încearcă să le readucă la viață prin difuzarea de programe cu cetățeni nostalgici și cu istorii din trecut.
Un exemplu relevant în acest sens este emisiunea „Военная тайна” („Secretul militar”, n.r.), difuzată săptămânal de postul Ren TV. Astfel, în cadrul ediției din 24 octombrie 2016, naratorul ne povestește că, în prezent, interesul Occidentului pentru perioada sovietică este în creștere, dovadă și faptul că o tendință actuală este colecționarea obiectelor din acele timpuri, iar mașinile de tip „Ча́йка” sunt piese de lux. La fel, sunt foarte populare și bine vândute tricourile cu liderii sovietici, dar și tradiționala jucărie de lemn „Matrioșka”. Istoriile fascinante despre stilul de viață sovietic au rolul de a distruge modul de viață actual, considerat a fi unul impus de Occident. În același timp, emisiunea nu analizează cenzura și lipsurile din perioada sovietică, precum cozile interminabile la produsele alimentare sau imposibilitatea de a călători liber peste hotarele URSS… Efectul distructiv al propagandei prin nostalgia sovietică, atins în întreg spațiul ex-sovietic, inclusiv în Moldova, constă în răspândirea iluziei că trecutul comunist ar putea redeveni o realitate actuală.
Propaganda reîntoarcerii „epocii de aur” nu este, bineînțeles, decât un mit pentru melancolici – însă unul intens utilizat de către o serie de politicieni din Republica Moldova. Unul dintre cei mai activi în exploatarea nostalgiei sovietice este Igor Dodon, liderul socialist preluând ștafeta de la ex-președintele comunist Vladimir Voronin, care a utilizat cu succes nostalgia după perioada sovietică.
Deseori, retorica politică a lui Dodon se axează pe nostalgia după unele sărbători sovietice. De exemplu, ziarul de limba rusă „Комсомольская правда” scria, în data de 24 august 2016, despre marșul socialiștilor organizat „cu prilejul eliberării Moldovei de sub ocupația fascistă”. La acest eveniment socialiștii au folosit simbolistica sovietică militară – drapele roșii, panglica Sfântului Gheorghe -, completată de prezența unor veterani de război. Astfel, Igor Dodon a încercat să demonstreze că se identifică cu tradițiile, cultura și stilul de viață sovietic, și să accentueze istoria comună, relațiile apropiate dintre Moldova și Federația Rusă.
Trebuie să menționăm totodată că, pentru mobilizarea nostalgicilor în scopuri electorale, liderul socialist deseori face apel la o istorie selectivă, favorabilă doctrinei de partid. Pentru aceasta, el folosește simbolistica unui alt stat, având o altă semnificație decât cea pretinsă. Bunăoară, evenimentul istoric „Operațiunea Iași-Chișinău din 23 august 1944”, interpretat de către socialiști exclusiv drept „eliberarea Moldovei de sub ocupația fascistă”, constituie concomitent – după cum relatează și Radio Europa Liberă – și ocuparea Moldovei de către sovietici, lucru pe care nu îl auzim dinspre tabăra socialistă… De aceeași manieră, socialiștii continuă să utilizeze – în scop propagandistic și cu o semnificației eronată, dar avantajoasă lor – Panglica Sfântului Gheorghe, care de fapt are origini mai vechi, din perioada țaristă, și a fost interzisă în perioada sovietică, întrucât ar fi reprezentat țarismul.
Nostalgia reunirii cu ,,Țara Mamă’’
Unionismul, un curent ce ia amploare pentru unele părți ale societății, utilizează la rândul său nostalgia după vremurile României Mari, când Basarabia și România erau un stat unitar. Un aspect ce diferențiază nostalgia sovietică de cea unionistă este că cea din urmă comportă o doză de victimizare, accentuând nedreptatea istorică în spațiul românesc și agresiunea rusească față de care poporul român, în special, față de basarabeni. În acest sens, retorica liderului Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, este notorie. De exemplu, în cadrul emisiunii „Important” de la postul TVC 21, din 07 octombrie 2016, Mihai Ghimpu vorbește despre politica imperialistă a Rusiei față de Moldova pe parcursul istoriei și despre importanța Unirii cu „Țara Mamă”. Liderul liberal face mai multe incursiuni istorice, printre care amintește de Mica Unire de la 1859 – ca matrice pentru Unirea ce ar urma să se producă -, dar și de forțele externe care au dezbinat Moldova. Însă tentativa lui Mihai Ghimpu de a-și condiționa sprijinul electoral pentru un alt candidat la prezindențiale cu susținerea, de către acesta, a proiectului unirii cu România a demonstrat că liderul liberal nu are capacitatea realizării acestui deziderat și doar a profitat de încrederea electoratului nostalgic unionist.
Nostalgia unionistă face apel la trecutul comun și la legăturile istorice de secole, datând încă din epoca medievală, fapt ce are menirea de a demonstra unitatea seculară a celor două state. Un exemplu, aici, este emisiunea Descriptio Moldaviae din 02 aprilie 2016, pusă pe post de TVR Moldova și în care se vorbește despre biografia domnitorului moldovean Ștefan cel Mare și Sfânt. În cadrul emisiunii, călugării de la Mănăstirea Putna menționează că Ștefan cel Mare este român și, mai mult, este simbolul românismului și temelia sufletului românesc. Imaginea trecutului medieval, de pe timpurile domnitorului, este completată prin secvențe din filme istorice, prin prezentarea bucatelor tradiționale, a portului național, a tradițiilor și obiceiurilor locale. Astfel, deși ideea identității naționale românești apare, ca și în restul Europei, abia în sec. XIX – respectiv, domnitorul moldovean nu putea promova idealuri încă inexistente – Ștefan cel Mare rămâne un erou național exploatat intens de către mișcarea unionistă. Aspectul de propagandă în acest sens poartă mai cu seamă o „haină” cultural-istorică, al cărei scop este de a întări convingerea unități românești cu ajutorul mistificării unor personaje istorice.
Statalismul: apel la o istorie alternativă
Un alt curent politic ce face apel la trecut, implicit la nostalgii, este reprezentat de către așa-zișii stataliști. Propaganda statalismului propune o istorie alternativă la cea actuală, prin accentuarea identității istorice a poporului moldovenesc, respectiv ignorarea legăturii acestuia cu teritoriile românești învecinate. În acest sens, este relevantă știrea publicată de postul Accent TV la 25 august 2016, despre lansarea cărții „Istoria Moldovei”, parte a campaniei „Iubesc Moldova”, inițiată de către socialistul Igor Dodon. Evenimentul promovează „istoria autentică a Moldovei”, bazată pe statalitate și pe existența limbii moldovenești, ceea ce fundamentează argumentul obligativității predării manualului de „Istoria Moldovei” în toate școlile din republică. Prin aceste mesaje, stataliștii apelează la nostalgia după o Republica Moldova puternică și independentă, precum a fost Țara Moldovei în perioada medievală, folosind simbolistica, stema și drapelul acelei perioade în scopul întăririi identității moldovenești. Propaganda statalismul este doar un apel la trecut, fără soluții pentru prezent, ce conține adeseori subtextul electoral al unor partide care exploatează divergențele istoricilor în subiectul identității noastre naționale.
Vladislav Șaran, politolog
____________________
Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informației false și tendențioase STOP FALS!, desfășurată de Asociația Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
