Ultimele alegeri care au avut loc în Republica Moldova – pe lângă rivalitățile din scena politică, asezonate cu cele mai iuți ingrediente, deseori de origine dubioasă – au scos la suprafață și alte fenomene din societatea noastră. Fenomene pe care în mod normal, pe „timp de pace”, le neglijăm, uneori chiar cu bună știință.
Scurta campanie electorală din 2016, în care s-a dat lupta pentru fotoliul de președinte al țării, a fost ca o furtună ce a descoperit cele mai neplăcute și mai profunde frici ale noastre, iar unele media au știut foarte bine cum să exploateze acest fapt. Drept urmare, ne-au fost servite sistematic porții generoase de informații – deseori false – care să ne blocheze în discursul de ură ce se declanșează în capul oricărui om atunci când el se simte amenințat de niște forțe pe care nu le înțelege.
Mecanisme simple cu efect imediat
Mecanismul a fost foarte simplu: discursul de ură extern, generat de presă, a creat un discurs de ură intern care, la rândul său, a adus cu sine o falsă soluție pentru toate problemele – s-au găsit vinovații. Aceștia sunt refugiații sirieni, musulmanii, homosexualii, împreună cu toată comunitatea LGBT, femeile necăsătorite și fără copii și toate celelalte categorii sociale care ies din „normă”, oricare ar fi aceasta.
Unul dintre cele mai elocvente discursuri instigatoare la ură, care a avut ca scop generarea sentimentului de incertitudine și pericol, venind de la un dușman extern, a fost falsul, vehiculat de unele media, despre cei 30 de mii de refugiați sirieni care, conform acestor surse, fiind nedoriți în țările UE, vor fi acceptați de Moldova – „care nu are cu ce-și hrăni propria populație, darămite 30 de mii de sirieni…”.
Și aici mecanismul a fost simplu. Pe ultima sută de metri ai campaniei electorale, pe un site obscur, guralumii.net, apare o știre ce anunță că, „dacă ajunge președinte de țară, Maia Sandu se obligă, la prima etapă, să primească în Moldova 30.000 de refugiați musulmani” și că „Maia Sandu a acceptat propunerea Angelei Merkel, a declarat că religia îi este o temă străină și că nu o interesează ce confesiune au oamenii”. Deși în titlul știrii se face referire doar la naționalitatea presupușilor refugiați, nu și la confesiunea lor, acest fapt deja creează asocieri îngrijorătoare în mintea cetățenilor moldoveni, care în ultimul an au dezvoltat o atitudine rezervată față de imigranții din Orientul Mijlociu, datorită informațiilor negative la adresa acestora distribuite de unele mass-media, în special, de cele venind din Rusia.
Dar povestea nu se oprește aici. Știrea e preluată de kp.md, point.md, newsru.md cu titlul: „Майя Санду дает добро: В случае ее победы, Молдова примет 30 тысяч мигрантов-мусульман” („Maia Sandu și-a dat acordul: în caz de victorie, Moldova va găzdui 30 de mii de imigranți musulmani” – n.a.). Mai mult decât atât, drept imagine de copertă pentru știrea în cauză kp.md folosește o fotografie de la un oarecare miting anti-refugiați din Germania, unde un protestatar ține o pancartă ce reprezintă două figuri feminine, îmbrăcate în chador (veșmânt de culoare neagră care acoperă aproape în totalitate corpul, lăsând la vedere doar o parte din față și ochii, și care este purtat de femeile din foarte multe țări musulmane – n.a.).
Publicând această fotografie, kp.md a ignorat recomandarea 97 (20) a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, care definește astfel discursul instigator la ură: „termenul va fi înțeles ca acoperind toate formele de exprimare care diseminează, incită, promovează sau justifică ura rasială, xenofobia, antisemitismul sau alte forme de ură bazate pe intoleranță, inclusiv intoleranța exprimată de naționalismul agresiv sau de etnocentrism, discriminarea și ostilitatea împotriva minorităților, a migranților și a persoanelor ce sunt descendenți ai imigranților”.
Arma care creează un cerc vicios
Un alt caz vădit de discurs instigator la ură, cu scopul de a manipula populația majoritar ortodoxă a țării, a fost declarația Episcopului de Bălți Marchel, preluată și multiplicată masiv de mass-media. „…Și ultimul punct pentru care vă îndemn să nu votați pentru această femeie în funcția de șef de stat – Maia Sandu este unicul candidat la funcția de președinte din istoria țării, care este susținută public de homosexuali, lesbiene, transsexuali și alte minorități sexuale. Dânsa are de gând să-i tolereze și să integreze acești oameni în societatea noastră, făcând aluzie că noi, cei care ținem la credință și nu acceptăm astfel de lucruri, suntem bolnavi…”, declara prelatul. Iar la scurt timp după aceasta, actualitati.md desfășura ideea: „Potrivit Episcopului, Maia Sandu, prin atitudinea pe care o promovează, pare să fie abătută de la credința ortodoxă și de aceea enoriașii și clericii nu au dreptul moral să voteze pentru candidatura sa în funcția de președinte al țării…”.
Bikhu Parekh, unul dintre autorii frecvent citați in lucrările despre discursul instigator la ură, este de părere că acesta „țintește într-un individ sau într-un grup de indivizi pe baza anumitor caracteristici”, „stigmatizează victima prin aceea că îi atribuie un set de trăsături constitutive care sunt văzute, în general, ca profund nedezirabile” și desemnează o formă de exprimare în care „grupul țintit e proiectat în afara limitelor normale ale relațiilor sociale”. Or, citind materialele apărute în presă în ultima campanie electorală, am avut ocazia să simțim din plin ce înseamnă intoleranță, marginalizare și stigmatizare a celor care trăiesc altfel decât consideră majoritatea că ar fi corect. Dovadă și editorialul „Не родив своих детей, нельзя стать хорошим президентом Молдовы” („Nu poți fi un bun președinte al Moldovei, dacă nu ai născut propriii copii” – n.a.), publicat de aceeași kp.md.
Cât este de periculos discursul instigator la ură și cum acționează acesta dincolo de ziare sau TV? Consecințele lui sunt grave și afectează coeziunea socială: exclude, marginalizează, stigmatizează, perpetuează stereotipurile, crește distanța socială, dezbină și, nu în cele din urmă, aduce cu sine foarte multă frică. Iar frica, la rândul ei, alimentează acest discurs și astfel creează un cerc vicios greu de rupt. Or, frica, după cum știm, este cea mai bună armă pe care fiecare o poartă cu sine. O armă ușor de întreținut tocmai prin asemenea discursuri, promovate de mass-media.
Diana Guja, bloggeră
_______________________
Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informației false și tendențioase STOP FALS!, desfășurată de Asociația Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
