„O mare parte a presei suferă de idealizare și demonizare, prin care manipulatorii mass-media se înfățișează pe ei și pe aliații lor în chip de eroi și de sfinți, iar pe oponenții lor îi prezintă drept ticăloși, nebuni și caractere deranjate – ambele pentru a crea reportaje senzaționale și pentru a câștiga confruntări…”. Asta scria, la începutul anilor 2000, jurnalistul și scriitorul Radu Herjeu în cartea sa „Tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune în televiziune”1. Tot acolo jurnalistul menționa că „toate centrele de putere de azi se bazează pe mass-media și toate folosesc manipulări și simulări senzoriale, împreună cu intrigi, retorică și performanțe, pentru a-i vinde publicului produse, candidați și idei…”.
Radu Herjeu, bineînțeles, se referea la realitățile din România de acum vreo 15 ani. Constatările lui descriu însă perfect situația actuală din Republica Moldova. Cea mai mare parte a televizi
unilor noastre nu informează, ci… luptă. Luptă cu persoane reale, dar transformate la TV în ființe neverosimile, pozitive sau negative. Luptă între ele, demascându-și una alteia minciunile. Luptă cu spectatorii, peste care varsă valuri de informații toxice, pe care îi zăpăcesc și îi bagă în confuzii, în loc să îi ajute să înțeleagă realitatea. Ca mijloace sunt bune toate: text, imagini, intonație, muzică…
Imaginile „sugestive” care ne creează asocierile „cuvenite”
Așa se face că la o televiziune îl vedem (de parcă etichetările verbale nu ar fi suficiente) pe Vlad Plahotniuc mai tot timpul, indiferent de conținutul știrii, cu o grimasă/strâmbătură inestetică, surprinsă cândva de un cameraman (foto 1), iar la alte posturi TV – ce-i drept, mai multe, datorită faptului că au același proprietar – găsim în încadraturi similare alte personaje. Astfel, pe toată durata procesului de judecată a lui Vlad Filat (lunile ianuarie-iunie 2016), la aceste televiziuni fostul premier aproape că nu a apărut altfel, decât cu fața schimonosită (foto 2) de o 
expresie de nedumerire și de încurcătură (foto 3)… Iar Andrei Năstase, de regulă, este arătat alături de un cordon de polițiști sau alături de omul de afaceri Victor Țopa, care la fel, nu scapă de etichetări: „condamnat”, „oligarh”, „interlop fugar”, iar mai nou – „mafiot” (foto 4).
De ce textele, chiar și cele care transmit informații neutre, sunt însoțite în permanență de astfel de imagini mai mult decât „sugestive”? Explicația se află la suprafață, dar și în manualele de jurnalism. Vorba e că oamenii judecă după aparențe, iar imaginile sunt considerate o dovadă de netăgăduit: „Am văzut cu ochii mei!..”. Iar repetarea unui tip anume de imagini creează în mintea omului asocierile „cuvenite”, și anume: 
- Posturile de televiziune care îl prezintă pe Vlad Plahotniuc cu o grimasă ce transmite, mai degrabă, o atitudine de bătaie de joc își doresc ca telespectatorii să-l perceapă tocmai ca pe un personaj negativ, dominat în permanență de o atitudine de sarcasm, cinism, urmându-și interesele în detrimentul altora. Combinat cu texte negative, acest procedeu are un efect aproape garantat;
- Televiziunile care nu dau imagini „proaspete” cu Vlad Filat de la procesul de judecată (oamenii îl pot percepe ca victimă a sistemului și îl pot compătimi, iar compătimirea este soră cu simpatia), publică fotografiile acestuia cu grimase, pentru a-i crea o imagine de politician aflat în încurcătură, compromis, fără pârghiile de control de altă dată, developat ca persoană slabă etc..
- Andrei Năstase are și el un „portofoliu” de imagini speciale la câteva posturi TV. Dincolo de faptul că numele său este pronunțat în permanență „în tandem” cu cel al omului de afaceri Victor Țopa, liderul Partidului „Platforma Demnitate şi Adevăr” apare în imagini printre protestatari, dar, atenție!, doar din zona altercațiilor cu polițiștii. Uneori, când textul care trebuie acoperit este mai mare, sunt difuzate și imagini video fără Andrei Năstase în cadru, dar cu protestatarii care se îmbrâncesc cu poliția. Plasarea acestor imagini – în condițiile în care incidentele cu poliția sunt detalii minore de la proteste, esența fiind manifestațiile pașnice cu zeci de mii de oameni – e deliberată. S-a dorit transmiterea și, prin repetare, inocularea ideii de violență și haos, și asocierea acestor noțiuni cu personajul Andrei Năstase.
În consecință, chiar și o persoană care, ipotetic vorbind, privește televizorul fără semnal sonor, înțelege că este vorba despre personaje indezirabile cuiva și rămâne cu impresia că Vlad Plahotniuc este un cinic și un profitor, că Vlad Filat este un politician confuz și decăzut, iar Andrei Năstase este un instigator la violență.
Procedee tehnice, pe post de „trucuri” eficiente
Chiar dacă, așa cum o arată și monitorizările, televiziunile autohtone manipulează mai mult prin text și prin selectarea informației, decât prin secvențele video, putem identifica totuși câteva elemente de manipulare prin imagini, unele corespunzând tehnicilor descrise de Radu Herjeu, care explică în ce mod imaginile TV pot fi filmate și montate astfel, încât fie să dramatizeze situația până la extremă, fie să ascundă elemente informative importante pentru telespectator, în detrimentul esenței (chiar dacă arată aceste elemente la televizor), fie să exagereze valoarea sau importanța unui fapt sau ale unei persoane. Ne vom opri la două dintre ele, pe care le putem observa lesne într-o producție video realizată de Today.md și plasată ulterior pe Publika.md.
Folosirea încetinitorului, tehnică întâlnită de regulă la accentuarea dramatismului unei situații, a fost aplicată nu pentru a ajuta telespectatorul să vadă mai bine ceva greu de deslușit, ci pentru a da greutate unor acuzații la adresa lui Vlad Filat. „Casa de lux de pe prima linie a coastei din Santa Ponca i-a servit și lui Filat drept adăpost și, cum am mai zis, pentru mulți alți politicieni moldoveni, nu de alta, dar această vilă este, sau cel puțin până am găsit-o noi, un fel de leagăn al revoluțiilor și atacurilor raider de la Chișinău” – o parte din acest text a fost citită pe fundalul unor imagini video difuzate cu încetinitorul (la ralanti), în care apare Vlad Filat în plan mediu, mergând, zâmbind și uitându-se la ceas, parcă sfidând pe cineva. O altă parte, „un fel de leagăn al revoluțiilor”, a fost acoperită cu imagini în care se văd câțiva protestatari (nu e clară locația) într-o busculadă cu un cordon de polițiști. Iar la sintagma „atacuri raider de la Chișinău” a fost plasată o imagine în care, în gros-plan, sunt Vlad Filat și Veaceslav Platon discutând ceva la ureche. „Gros-planul se folosește, în special, pentru a întări sau pentru a contrazice o 
afirmație făcută de subiectul uman sau pentru a confirma sau nu afirmația despre un obiect sau altă persoană”, explică Radu Herjeu în cartea sa. Astfel, efectul obținut aici va fi următorul: cuvintele „tari” rostite de reporter – „revoluție”, „raider” -, chiar dacă nu sunt însoțite de niciun argument, vor rămâne asociate în mintea celor care privesc cu violențele și, respectiv, cu persoanele concrete, Filat și Platon (foto 5).
Difuzarea imaginilor cu încetinitorul a fost utilizată și în știrea „Nouă televiziuni și trei posturi de radio, sancționate de CCA. PRO TV nu știe cine îi este proprietarul” de la Publika TV. „Anterior, unul dintre cofondatori, Valeriu Saharneanu, a declarat că aceste posturi („Vocea Basarabiei”, TV și radio – n. n.) au fost preluate abuziv de către liberal-democratul Vlad Filat” – iar pe fundal sunt difuzate imagini la ralanti cu Filat condus de mascați în sala de judecată. S-a urmărit transmiterea și accentuarea ideii că două posturi care nu și-au făcut publică informația despre proprietar au fost implicate într-un scandal și aparțin unui politician ce are probleme cu legea (foto 6). 
Am adus doar câteva exemple în care anumite „trucuri” au fost utilizate pentru a influența telespectatorii în interesul celui care difuzează. Nu înseamnă că nu avem elemente de manipulare prin imagini și în alte producții – reportaje sociale, relatări despre catastrofe sau accidente. Colajele din fotografii suprapuse pe muzica stridentă, folosite de unele posturi TV la începutul știrilor despre accidente sau calamități naturale – unde vedem sânge, bucăți de obiecte, jucării, ruine, oameni plângând – sunt tehnici de manipulare emoțională prin imagini și sunet, având ca scop să accentueze (uneori să exagereze) tragismul situației. Acestea, însă, merită o analiză separată.
Viorica Zaharia, expertă media
1 Radu Herjeu, Tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune în televiziune, https://dorinpopa.files.wordpress.com/2008/04/herjeu-radu-tehnici-de-propaganda-manipulare-si-pers-in-tv.pdf
________________
Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informaţiei false şi tendenţioase – STOP FALS!, desfăşurată de Asociaţia Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
