Pe 12 martie, în presă a fost difuzată o știre despre decesul scriitorului Spiridon Vangheli, informație care s-a dovedit la scurt timp a fi falsă. Pe scurt: postul TV8 a contactat dimineață Spitalul de Urgență și a fost informat despre decesul unui scriitor. A publicat știrea, preluată apoi cu viteza fulgerului de numeroase alte site-uri, fără a mai fi verificată și a face trimitere la sursă.
Întrunit în ședință, Parlamentul nu a controlat nici el dacă informația e adevărată sau falsă – președinta Legislativului, Zinaida Greceanîi, le-a propus colegilor să țină un moment de reculegere… Cineva dintre deputați a pus apoi la îndoială vestea tristă și a solicitat confirmarea faptelor. Astfel, s-a dovedit că scriitorul e în viață – da, se tratează de Covid, dar starea sănătății sale e stabilă.
În presă a urmat un al doilea val de știri, de această dată inspirate de declarațiile din Parlament, transmise în direct de platforma Privesc.eu. Între timp, și jurnaliștii au aflat că au fost induși în eroare. TV8 a telefonat din nou la Spitalul de Urgență, dar de această dată purtătoarea de cuvânt a instituției a recunoscut că a confundat numele scriitorului cu al altui scriitor. TV8 a făcut update pe site la prima știre și și-a cerut scuze de la cititori.
Deputații, care au ținut minutul de reculegere, dar și unii jurnaliști, care au publicat știri cu infirmarea informației despre deces, nu și-au mai cerut scuzele de rigoare. Unele site-uri au scos cu totul știrea inițială (Unica.md, de exemplu), ștergând astfel urmele; altele (emedicina.md) nu au mai actualizat informația. Președinta Parlamentului nu a admis că ar fi comis o gafă, cerând însă pedepsirea celor care au răspândit știrea falsă, inclusiv a presei…
Despre cum ar fi trebuit să procedeze jurnaliștii în acest caz ne spun principalele surse deontologice. Astfel, Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști recomandă: „Nu există nicio scuză pentru inexactităţi. Pentru a afla adevărul, trebuie cercetate toate informaţiile şi faptele relevante… Vom respecta adevărul şi dreptul publicului la adevăr, considerând aceasta ca fiind prima responsabilitate a jurnalistului. Atunci când adunăm informaţii şi fapte, ne vom asigura că vorbim cu surse de prima mână, oameni care sunt implicaţi direct în subiect. Putem apela şi la surse indirecte, dar numai pentru informaţii suplimentare sau ca punct de pornire. După consultarea cu aceste surse, informaţiile ce ne-au fost oferite le vom verifica neapărat din surse la prima mână. Vom încerca să corectăm o eroare cât mai operativ posibil, publicând rectificările şi scuzele de rigoare”.
Și Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova prevede: „Jurnalistul pune la îndoială orice informație colectată… Jurnalistul verifică, de regulă, informațiile din cel puțin două surse independente una de alta. Jurnalistul publică doar informațiile pe care, în urma verificărilor, le consideră veridice”.
Foto simbol: Agence Olloweb/Unsplash