Bunăoară, portalul Unica.md a publicat, pe 3 februarie, o știre cu titlul: „Imagini de la botezul bebelușului asfixiat. Pruncul este scufundat în cristelniță cu fața în sus”. În material, jurnalistul își asumă rolul de judecător, afirmând că „din imaginile date publicității cu puțin timp în urmă reiese că preotul de la biserica «Sfinții Constantin și Elena» a comis o eroare ce s-a dovedit a-i fi fatală bebelușului”. De asemenea, redacția face trimitere la surse inexacte: „specialiștii în Teologie …fețele bisericești” fără a preciza cine sunt aceste surse.
Redacția Stiri.md a titrat, pe 1 februarie: „Primele declarații ale tatălui bebelușului care a murit înecat la botez”. Jurnaliștii au folosit calificative precum „noi detalii cutremurătoare” sau au recurs la amestec de fapte și opinii: „Numai părinte să nu fii. Ceea ce trebuia să fie cel mai fericit eveniment din viața lor s-a transformat în cel mai îngrozitor coșmar pentru o familie din Suceava”.
Și portalul Odoras.md a scris despre „mărturia șocantă a tatălui”, accentuând detaliul chiar în titlu. Într-o altă știre inițială la subiect, redacția a titrat: „Un bebeluș a ajuns în stare critică la spital după ce a fost botezat”. De remarcat este faptul că jurnaliștii nu specifică în titlurile lor locația incidentului produs, fapt care poate duce publicul în eroare.
Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști recomandă, cu privire la titluri: „Vom da, pur şi simplu, informaţia: scurt, brut, la obiect, neutru, fără nuanţări. Titlurile trebuie să prindă esenţa problemei prin câteva cuvinte bine alese. (…) Vom reda faptele fără a exagera”. Pe de altă parte, Codul deontologic prevede că „jurnalistul trebuie să facă o distincție clară între fapte și opinii și să nu prezinte opiniile drept fapte”.
Anterior, Ioana Avădani, președinta Centrului pentru Jurnalism Independent din România, remarca, într-un comentariu pe Mediacritica, abaterile deontologice admise de presa din Republica Moldova și de peste Prut care informau despre un caz similar. Autoarea face trimitere la menirea unui jurnalist să informeze fără a recurge la dramatizare și senzaționalism. „Pentru că atunci când ajunge în fața oamenilor, o știre trebuie să răspundă, canonic, la întrebările «tehnice» prevăzute de manual – cine, ce, când, unde, de ce. Dar mai există o întrebare, mai adâncă, la care orice produs mediatic onest și bine făcut trebuie să răspundă: Și ce-i cu asta? De ce aflu eu informația asta? De ce îmi spui tu povestea asta? Este datoria jurnalistului să răspundă cu claritate la această întrebare, chiar nepusă. Să dea produsului muncii sale – și prin aceasta, întregii muncii sale – un rost”, conchide jurnalista în comentariu.
