Jurnalistic vorbind, perioada dintre Anul Nou și Crăciunul pe rit vechi este considerată una liniștită, în care nu se întâmplă mare lucru, iar reporterii sunt nevoiți din timp să se gândească la „evergreen-uri” sau așa-numitele conserve, adică materiale ce pot fi date în emisie în zile de acalmie.
Doar că începutul lui 2022 a fost diferit. Atenția presei a fost îndreptată spre Kazahstan, unde scumpirea subită a gazului lichefiat a dus la proteste în stradă. Acestea au izbucnit în vestul țării, dar s-au extins rapid, iar experții le califică drept cele mai violente demonstrații în cei 30 de ani de independență a țării. Evenimentele din Kazahstan s-au derulat cu o viteză rapidă, la fel și relatările despre proteste.
De ce reprezintă interes demonstrațiile din Kazahstan pentru audiența din Republica Moldova? Pentru că au loc în contextul unei destabilizări a situației în regiune, cauzate de masarea de trupe ruse în apropierea graniței cu Ucraina. Occidentul este îngrijorat de faptul că Moscova poate pregăti un nou atac asupra Ucrainei. Pe de altă parte, Moscova a adresat Vestului o serie de solicitări, între care promisiunea că NATO nu se va extinde în continuare spre est și că își va retrage forțe dislocate în Europa de Est.
Ce a urmărit telespectatorul din Republica Moldova?
Postul de televiziune RTR Moldova, ce retransmite Rossia RTR pe teritoriul R. Moldova, a prezentat seară de seară modul în care evoluează demonstrațiile. A fost unul dintre puținele canale TV cu afiliere rusească ce au acoperit protestele. Celelalte au făcut-o sporadic sau, în general, nu au activat în perioada demonstrațiilor. Cea mai „consistentă” analiză a fost însă cea de duminică, 9 ianuarie, la „Vesti”.
Ce s-a încercat a se transmite telespectatorului din Cantemir, Leova, Orhei sau Briceni în această sinteză?
- Că protestatarii sunt „bandiți” și „teroriști” care ar fi încercat să răstoarne guvernul;
- Că aceștia au fost susținuți de forțe „din afară”;
- Că ONG-urile finanțate de George Soros urmăresc să dea jos guverne;
- Că spiritele s-au calmat doar după intervenția trupelor din cadrul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), condusă de Rusia;
- Că președintele rus Vladimir Putin a gestionat „de la distanță” criza, implicând la maxim resurse pentru a proteja poporul kazah.
Când propaganda ia locul obiectivității
Relatările despre demonstrații sunt unele dintre cele mai complicate. De ce? Pentru că reporterul trebuie să aibă grijă să prezinte obiectiv ambele părți implicate în conflict și să nu se lase influențat de propriile convingeri atunci când relatează, or, potrivit Codului deontologic, „jurnalistul trebuie să demonstreze pluralitatea de opinii, chiar dacă nu este de acord cu acestea”. Da, aceste reguli sunt general valabile, adică jurnaliștii trebuie să țină cont de ele zilnic, doar că atunci când sunt în mijlocul evenimentelor, când temperatura în jurul lor este una incendiară, este o provocare să relateze echidistant.
Îngrijorătoare sunt însă materialele care nici nu-și pun problema să prezinte obiectiv demonstrațiile. Adică cele care prezintă doar poziția autorităților, care nu-și bat capul să relateze despre nemulțumirile protestatarilor, care etichetează demonstranții, prezentând-i într-o postură negativă și care, pur și simplu, au scopul de a spune adevărul „pe jumătate”.
În sinteza săptămânii 3-9 ianuarie, subiectul de bază la „Vesti” a fost, bineînțeles, protestele din Kazahstan. Titlul ediției: „Lecțiile kazahe: de ce statul a ratat planificarea subterană a atacurilor teroriste de către celulele militanților aflate în hibernare. Ce s-ar fi întâmplat cu Kazahstanul și cu turiștii ruși dacă nu ar fi fost trupele de menținere a păcii” (în orig., Уроки казахского: почему государство проспало подпольную подготовку терактов спящих ячеек боевиков. Что было бы с Казахстаном и российскими туристами, если бы не миротворцы).
În cronologia prezentată în cadrul sintezei se menționează că „mai multe zile, bande de militanți, cu o cruzime bestială, au distrus orașe din toată țara”. Corespondentul utilizează calificativele „bandiți”, „provocatori” și „teroriști” atunci când se referă la protestatari.
De ce sunt periculoase aceste atribuiri? Pentru că influențează negativ opinia telespectatorului și îi induce o stare de neliniște. Asistăm aici la tehnica de manipulare cunoscută drept „etichetarea”. De regulă, eticheta evidențiază un anumit detaliu, de cele mai multe ori negativ, și atrage atenția cetățeanului, încercând-se astfel influențarea și modelarea atitudinii publice.
NB! Atunci când jurnaliștii utilizează în știri etichetări, ar trebui să fim „cu ochii-n patru”, pentru că sunt mari șansele ca să nu fie obiective și s-ar putea să influențeze într-un mod părtinitor opinia telespectatorului.
Imaginea dușmanului
Nu a fost lipsită de manipulare nici relatarea despre cererea președintelui Kazahstanului, Kasîm-Jomart Tokaiev, de intervenție militară a trupelor Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), condusă de Federația Rusă, din care mai fac parte Armenia, Belarus, Kârgâzstan și Tadjikistan. Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, este prezentat în reportaj prin tehnica numită „salvatorul național”. Aceasta funcționează mână-n mână cu altă tehnică – „imaginea dușmanului”.
Înainte de a prezenta pe larg beneficiile implicării Federației Ruse în aplanarea protestelor, reporterii au vorbit despre atacurile demonstranților care, potrivit experților citați în material, comunicau în limba arabă și ar fi atacat cu cruzime oamenii legii. „Corpul unuia dintre ei (polițist, n.a.) a fost găsit decapitat. Membri ai unităților militare susțin că ar fi o dovadă directă a unui atac terorist și extremist”, se anunță în material. Imediat este citat Vladimir Vasiliev, președintele fracțiunii „Edinaia Rossia” din Duma de stat a Federației Ruse, care formulează următoarea concluzie: „Atacatorii sunt militanți din Afganistan care, odată cu retragerea SUA, au devenit tot mai mulți și au decis să-și demonstreze puterea pe teritoriul Kazahstanului”.
(Precizăm că partidul de guvernământ „Edinaia Rossia”, pro-Putin, este cel mai influent din Federația Rusă. Președintele formațiunii e fostul șef de stat rus Dmitri Medvedev).
Gândul este continuat de Victor Murahovskii, expert militar, care sugerează că „autoritățile kazahe nu au atras atenția cuvenită organizațiilor extremiste și celor necomerciale” finanțate din afară. După care urmează concluzia că în Kazahstan sunt o mulțime de ONG-uri – 22.000 –, iar o treime sunt finanțate din străinătate. În plus, se precizează că țara este una din puținele din fostul spațiu sovietic unde, fără constrângeri, activează fundația lui George Soros, care ar fi cheltuit în Kazahstan peste 100 de milioane de dolari, „nefiind clar pe ce”. Reporterii de la Rossia RTR au remarcat că „bugete sorosiste mai mari au existat doar în Kârgâzstan, Armenia, Georgia și Ucraina, unde cu protestele „în stradă” s-a reușit să se dea jos puterea”.
Aceste concluzii nu sunt deloc întâmplătoare. S-au formulat într-un context în care experții media, inclusiv ai organizației Freedom House, au constatat că, în ultimul deceniu, în țările din vecinătatea Federației Ruse se observă o proliferare a legilor ce obligă ONG-urile să se înregistreze ca „agenți străini” dacă primesc fonduri din străinătate. În consecință, mai multe organizații neguvernamentale s-au văzut silite să-și întrerupă activitatea.
Salvatorul național
Continuând firul tehnicii „Imaginii dușmanului/Salvatorului național”, urmează intrarea în material a Federației Ruse ce a trimis zilnic în Kazahstan zeci de avioane cu militari și tehnică, iar ministrul Apărării de la Moscova, Serghei Șoigu, în regim continuu îi raporta președintelui Vladimir Putin despre mersul operațiunii. De asemenea, sunt citați trecători în stradă care susțin că „odată cu venirea militarilor OTSC, protestele s-au calmat”, iar oamenilor nu le mai este frică să iasă din casă.
De ce e utilizată și funcționează această tehnică? Pentru că e ca o promisiune că cineva va avea grijă de problemă. Publicului i se transmite mesajul că frica sau neliniștea provocate de răuvoitorii din exterior pot fi eliminate prin acțiunile „Salvatorului național”, în acest caz Federația Rusă și Vladimir Putin.
NB! Tehnica „imaginii dușmanului” – care poate fi intern sau extern – este utilizată pentru a denigra oponenții de idei, adversari politici sau state. Prin această tehnică se induce un sentiment de pericol și neliniște, deoarece se proiectează o imagine exagerată și adesea neveridică a unei persoane, organizații sau țări. La pachet cu această tehnică vine, de cele mai multe ori, cea a „Salvatorului național”. Este un instrument complementar: după ce în ochii publicului dușmanii au fost identificați, trebuie prezentat și un salvator capabil să lupte cu aceștia și, eventual, să-i anihileze.
Cum e văzută situația de către apărătorii drepturilor omului
Relatările și analizele presei occidentale arată că, la nivel național, tulburările din Kazahstan ar fi expresia unei lupte interne pentru putere, între susținătorii actualului președinte Kasîm-Jomart Tokaiev și fostul lider al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev.
Pe plan internațional, mai multe organizații, inclusiv Amnesty International, s-au arătat convinse că protestele din Kazahstan sunt „o consecință directă a încălcării constante de către autorități a drepturilor omului”. „În loc să amenințe că vor reprima protestatarii, autoritățile din Kazahstan trebuie să rezolve pașnic situația, prin eliberarea imediată și necondiționată a tuturor celor care au fost reținuți în mod arbitrar”, se arată în declarația semnată de Marie Struthers, directoarea Biroului regional Europa de Est și Asia Centrală al Amnesty International.
Portalul Mediacritica
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Combaterea propagandei și a manipulării prin instrumente de educație media”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent, în perioada noiembrie 2021 – noiembrie 2022, cu sprijinul organizației Black Sea Trust, un proiect al Fondului German Marshall al Statelor Unite. Opiniile exprimate în acest material nu le reprezintă neapărat pe cele ale Black Sea Trust sau ale partenerilor săi.
