Reflectarea în presă a semnificației istorice și a festivităților cu ocazia Zilei Independenței (27 august ) și a Zilei Limbii Române (31 august) au avut o serie de caracteristici curioase. Astfel, o bună parte din presă a arătat în prim-plan oficialitățile, fie cele de la guvern și parlament, fie cele de la președinție și cele locale. O altă parte din presă a omis sau ignorat semnificația istorică a zilelor respective. Totodată, unele instituții de presă nu au putut rezista tentației de a reflecta cronologia celor 26 de ani de independență printr-o serie de articole-schiță care ilustrau fiecare an printr-un singur eveniment, creând o imagine excesiv de simplistă asupra lucrurilor – un șablon.
O parte din presa de limba rusă a ignorat intenționat semnificația celor două sărbători și și-a concentrat atenția asupra concertului organizat de președintele Igor Dodon cu ocazia celei de-a 73-a aniversări de la lansarea operației Iași-Chișinău. Paradoxal, dar nici în epoca sovietică în RSSM această zi nu era marcată decât la date jubiliare, iar în unii ani, așa ca în 1971, presa de partid nu a evocat deloc istoricul zilei respective.
În contextul Zilei Independenței, Kp.md începe să publice un șir de articole tematice. Astfel, pe 24 
august jurnalista Lidia Tkaci semnează un text care nu are legătură cu independența, deși titlul textului face trimitere la aceasta: „În preajma Zilei independenței Moldovei: Plecăm de la prostie și lipsa de justiție”. De facto, jurnalista se referă la lipsa de soluții pentru cei care sunt nevoiți să plece peste hotare. Alăturarea aceasta este forțată, deoarece îi proiectează cititorului mai puțin critic sau neatent ideea că acele cauze care îi fac pe oameni să emigreze pentru totdeauna, și care de regulă sunt sărăcia, corupția sau/și lipsa de perspectivă, ar fi legate cumva de independența statului din care pleacă.
În aceeași zi a fost publicat și un text care încearcă să inducă o frică patologică vorbitorilor de limba rusă din R. Moldova. Acest articol, care constituie o preluare din ziarul Diaspora din Sacramento (Statele Unite), reflectă 
opiniile unui grup de concetățeni plecați la începutul anilor ’90. Titlul este provocator: „Emigranții moldoveni din SUA: Prăbușirea URSS a fost o tragedie, oamenii de parcă s-au schimbat într-o zi, în Chișinău puteai fi bătut și chiar omorât pentru limba rusă”. Lăsând la o parte faptul că fiecare e în drept să aprecieze căderea URSS după cum consideră, acuzația din a doua parte din titlu este pasibilă de pedeapsă administrativă. În momentul în care Komsomolskaia pravda v Moldove publică asemenea acuzații despre omor motivat etnic, chiar dacă e o preluare, își asumă acest mesaj și ar trebui să vină cu probe și factologie – sau să poarte responsabilitate pentru cele ce le pretinde. În același timp, este ușor ironic faptul că publicația alege să preia sub acest titlu nostalgic după URSS niște texte ale unor concetățeni plecați tocmai în statul care, conform discursului ideologizat din Federația Rusă, ar fi contribuit la destrămarea URSS.
La 25 august, Tatiana Vladimirskaia a propus o retrospectivă a celor 26 de ani de independență, intitulată semnificativ „Prin ce s-a memorat Moldova contemporană: orice s-a făcut, a fost spre… mai rău”.
La 26 august, Sputnik.md, în versiunea de limbă rusă, a popularizat opinia ex-deputatului Trombițki despre circumstanț
ele adoptării Declarației de Independență – „Părere: cum a fost adoptată în 1991 declarația de Independență”. Acesta consideră că Declarația a fost adoptată fără discuții și cu încălcarea gravă a regulamentului Parlamentului. Textul conține și alte aprecieri discutabile. Chiar dacă este un editorial, publicația nu-l echilibrează cu alte materiale de opinie ce transmit puncte de vedere alternative, proiectând astfel cititorului o imagine unilaterală care știrbește din importanța adoptării Declarației de Independență.
La 27 august, ziarul Komsomolskaia pravda v Moldove a publicat o retrospectivă mai veche a lui Valerii Demidețki despre președinții care s-au perindat la conducerea Moldovei din 1991 până în 2016. Dincolo de multele aspecte ce pot fi discutate în mandatele acestor președinți, atașarea fiecăruia din aceștia a unor etichete – „colhoznic”, „apparatcik”, „comunist” și „marele mut” – contribuie la denaturarea realității. Or, în doar câteva cuvinte se comprimă mai mult de două decenii de evenimente, realizări și eșecuri, chiar dacă acestea din urmă sunt mai numeroase și oferă destule motive de nemulțumire.
Textul scris de Demidețki e în stil eseistic, generalist și se citește ușor, ceea ce îl face accesibil și atractiv pentru o parte a publicului larg.
Un alt tip de retrospectivă laconică a „independențelor” a putut fi găsită pe versiunea rusă a portalului Sputnik.md (în versiunea română sunt doar articole descriptive sau neutre) – „De la Dragoș până în zilele noastre: câte „independențe” a avut Moldova”. În șirul celor 8 „independențe” autorul include și evenimente care nu corespund sensului acestui cuvând – anexarea Basarabiei în mai 1812, crearea RASSM în octombrie 1924 și a RSSM la 2 august 1940. Această înșiruire care începe cu epoca medievala și se încheie cu 27 august 1991, conține cele trei date menționate mai sus, care pentru cititorul neavizat ar putea fi astfel investite cu valoarea de da
te de „independență”.
Kp.md a venit cu o preluare, din Tribuna, textul fiind semnat de Dumitru Spătaru, cu titlul „De ce Republica Moldova a eșuat ca stat. Sunt mai multe cauze și fiecare din ele are greutate”. Articolul vine să completeze imaginea generală creionată în materialele precedente, una de disperare și eșec.
La sfârșitul lunii august, în articolele de pe KP.md s-au remarcat două materiale de opinie a căror agresivitate nu mai putea fi atenuată de tradiționalele îndemnuri din încheiere de a trăi în pace, articolele fiind semnate de Nikita Zverev. Astfel, autorul amestecă unele aspecte și opinii reale și pertinente cu păreri exagerate, radicale, anti-ruse, exprimate mai ales pe Facebook (dar fără a da numele concret al autorilor acestora, deși postările sunt publice). În final, se promovează ideea că la începutul anilor ’90 în Moldova ar fi fost agresați în stradă preponderent vorbitorii de limbă rusă, iar română ar fi o limbă care nu se dă învățată, explicația fiind una aproape mistică (exemplul colegului care merge de două decenii la cursuri și nu a reușit să învețe limba) – vezi textul „De ce în decurs de 26 de ani nu am învățat limba de stat”. Articolul se încheie, invariabil, cu specificarea că textul publicat nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacției. 
În concluzie, remarcăm faptul că la modul general reflectarea în presă a sărbătorilor de 27 și 31 august a fost una neglijentă, ceea ce a scăzut importanța istorică și a alterat esența evenimentelor (mai ales pentru generația care a crescut în acest răstimp). Au existat multe reflectări la nivel de program, festivități, felicitări, comunicate. Pe acest fundal se distinge numărul considerabil de texte apărute în varianta electronică a ziarului Komsomolskaia pravda v Moldove. Deși textele menționate sunt diferite, unele fiind mai puțin legate de independență sau limbă, ci de anumite fenomene, amintiri sau stereotipuri, prin titluri, prin emoții și interpretări este exprimată o atitudine de nesiguranță, relativizare, nedumerire, neînțelegere sau dezamăgire față de obținerea independenței în 1991.
Pe lângă acestea, sunt și câteva accente mai radicale, prin care se promovează deschis ideea că independența a fost o catastrofă și un eșec. Imaginea este completată de cele două materiale de pe Sputnik.md în limba rusă, care pun accentul pe aspectul istoric însă manipulează faptele: îi induc cititorului care nu cunoaște detaliile ideea că ar mai fi existat niște independențe anterioare în perioada țaristă și sovietică, iar la 27 august 1991 nu ar fi fost respectate procedurile de discuție și votare a textului Declarației de Independență, în baza căreia s-a constituit ca stat Republica Moldova.
Marius Tărîță, doctor în istorie
________________________
Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informației false și tendențioase STOP FALS!, desfășurată de Asociația Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
