Jocurile geopolitice sunt o „pasiune” care, în Republica Moldova, nu dispare nici după campania electorală prezidențială. Și dacă președintele Igor Dodon se zbate să convingă opinia publică de necesitatea întețirii relațiilor cu Federația Rusă, implicit cu Uniunea Vamală Euroasiatică (în continuare Uniunea Vamală), majoritatea parlamentară rămâne pe poziția că doar integrarea europeană va asigura prosperitatea țării noastre.
Moldova în Uniunea Vamală: misiune imposibilă
Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală nu mai este o obsesie în discursul public al președintelui socialist Igor Dodon, așa cum a fost în 2013. Totuși, constatăm că această opțiune integraționistă spre Est nu este abandonată și rămâne camuflată în programul lui Dodon, precum și în cel al Partidului Socialiștilor. Portalul Agora.md menționează că, în timpul întrevederii pe care a avut-o la 17 ianuarie anul curent, la Moscova, cu liderul de la Kremlin, Igor Dodon a atins subiectul poziționării Moldovei în cadrul Uniunii Vamale. În principal, el l-a rugat pe președintele Vladimir Putin să analizeze posibilitatea ca Republica Moldova să devină observator în cadrul Uniunii Vamale. Vizita președintelui Dodon a fost una destul de controversată, inclusiv pentru faptul că a încercat resuscitarea unui proces integraționist alternativ, uitat și abandonat de către partidele pro-europene de la Chișinău.
De facto, Igor Dodon încearcă să mențină în șah mitul despre posibilitatea integrării țării în Uniunea Vamală prin construirea unor punți de legătură cu Moscova, respectiv denigrând parcursul european al Chișinăului. După cum anunță și Radio Europa Liberă, șeful statului consideră că semnarea Acordului de Asociere cu UE nu a adus niciun beneficiu Moldovei, ci, dimpotrivă, a întrerupt comerțul cu piața rusească. În plus, susține el, și comerțul cu UE s-a redus. Este adevărat că decizia Moscovei de a impune noi taxe și embargouri pentru majoritatea exporturilor moldovenești a fost determinată de semnarea de către Republica Moldova, în 2014, a Acordului de Asociere cu UE. Dar această decizie este mai degrabă una politică decât economică, fapt despre care Igor Dodon nu se grăbește să vorbească în public însă. Cert este că jocurile geopolitice globale ale Federației Rusiei adeseori ignoră rațiunile economice în relația cu Moldova, astfel încât piața europeană rămâne să fie una stabilă pentru țara noastră. Cât privește lipsa de beneficii în urma semnării Acordului de Asociere, și aceasta este o declarație manipulatoare, care nu corespunde adevărului. Voi menționa doar că, din 2014, Republica Moldova a trecut prin câteva etape pozitive de transformare a instituțiilor de stat și a beneficiat de fonduri în sumă de peste 800 de mln. de euro. Nu putem constata nici pe departe un asemenea sprijin din partea Federației Ruse.
Pe aceeași undă „estică” Igor Dodon a rămas și în timpul vizitei pe care a efectuat-o, în zilele de 6-8 februarie, la Bruxelles. În cadrul întâlnirilor cu oficialii UE, el a încercat să se poziționeze ca un eurosceptic și un pro-rus convins, dar, totuși, nu s-a manifestat la fel de înflăcărat ca la Moscova. Dodon insistă în continuare că relațiile comerciale ale Moldovei cu Rusia s-au înrăutățit din cauza Acordului de Asociere cu UE și că deschiderea unui oficiu NATO la Chișinău ar fi o mare greșeală, ce ar comporta riscuri pentru Moldova.
Nu în ultimul rând, președintele moldovean dorește semnarea unui acord între Republica Moldova și NATO cu privire la recunoașterea neutralității permanente a țării noastre. Jocul geopolitic manipulativ al lui Dodon, care urmărește să obțină beneficii atât din Est, cât și din Vest, aduce mai mult confuzie, decât claritate în rândul oficialilor europeni. La fel de probabil e că nici Putin nu i-a dat prea mult credit de încredere omologului său moldovean. Atribuțiile președintelui rămân limitate în Moldova și Igor Dodon cunoaște mult prea bine acest lucru. De aceea, prin declarații controversate în baza speculațiilor geopolitice, el nu urmărește decât propria ascensiune politică, precum și extinderea electoratului socialiștilor. Astfel, misiunea (imposibilă) de a aduce Moldova în Uniunea Vamală ar putea reapărea în discursul prezidențial și în anii următori, însă aceasta va fi un proiect nerealizat și fantezist atâta timp, cât majoritatea parlamentară va susține în continuare vectorul european.
Moldova în Uniunea Europeană: un orizont tot mai îndepărtat
Partidele de la guvernare nu se jenează, la rândul lor, să manipuleze opinia publică, făcând uz de cupola integrării europene. Deja sunt notorii, dar și ridicole, pronosticurile cu privire la anul în care Republica Moldova și-ar putea înainta candidatura de membră a UE. Deși fostul premier Iurie Leancă anunța, în anul 2014, că Summit-ul Parteneriatului Estic de la Riga, din 2015, va servi Republicii Moldova ca șansă de a aplica pentru calitatea de țară membră a UE, acest lucru nu s-a mai întâmplat. Ceva mai recent, în martie 2016, fostul lider al Partidului Democrat, Marian Lupu, iarăși promitea că Moldova va depune cerere de aderare la Uniunea Europeană până în anul 2019. În acest sens, bunăoară, postul Canal 3 anunță, în martie 2016, demararea campaniei „2019 – împreună în Europa”. Ideea este ca în a doua jumătate a lui 2019, când România va deține Președinția Consiliului UE, ar putea să apără o șansă reală pentru depunerea cererii de aderare. Se pare că, după trecerea a zece luni de la demararea acelei campanii, doar intențiile acesteia au rămas lăudabile. În fapt, nu s-a mai făcut aproape nimic pentru informarea populației despre beneficiile aderării la UE.
Cele mai multe dintre intențiile guvernării de activizare a procesul de integrare europeană rămân doar intenții, care nu ajung la finalitate. Justificarea pentru eșec se rezumă adeseori la problemele ce au apărut pe scena internațională și care împiedică avansarea parcursului european. Bunăoară, liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, un cunoscut susținător al ideii proeuropene, a declarat în cadrul emisiunii „În Profunzime” din 19 decembrie 2016, de la PRO TV Chișinău, că UE nu își permite un nou val de extindere în timpul apropiat, din cauza problemelor de securitate și migraționale. În opinia lui Ghimpu, singura soluție prin care Republica Moldova ar putea deveni membră a UE este unirea cu România.
Jocurile geopolitice ale liderilor partinici poziționați atât pro Uniunea Vamală, cât și pro Uniunea Europeană sunt vădit manipulatorii prin vociferarea unor promisiuni care nu au nicio certitudine de realizare. Totuși, obținerea în 2014 a regimului liberalizat de vize cu UE rămâne cel mai important beneficiu pentru țara noastră, în condițiile în care pentru Georgia regimul de vize cu UE este abolit abia în anul curent, iar vecinii ucraineni încă luptă pentru acest privilegiu. În ceea ce ține de Uniunea Vamală, aceasta va fi reînviată odată cu posibila ascensiune a socialiștilor în alegerile parlamentare din 2018. Astfel, și pentru anii următori se prefigurează aceeași tactică de manipulare politică prin care, a câta oară, electorul moldovean va fi pus în fața vechii opțiuni: alegerea între Vest și Est.
Vladislav Șaran, politolog
________________
Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informației false și tendențioase STOP FALS!, desfășurată de Asociația Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
