Voi porni de la cel mai recent exemplu, care a intrat în vizorul presei din Republica Moldova: un băiat în vârstă de 13 ani din Chișinău s-a răzbunat pe fosta sa iubită, publicând pe Internet fotografii în care aceasta apare goală. Cei doi comunicau pe o rețea de socializare, însă, după o ceartă, adolescentul a postat pozele intime ale fetei, care locuiește în Krasnodar, Rusia. De când pozele au fost făcute publice, eleva a încetat să vină la școală, de rușine, iar cazul a fost preluat de poliție.
Așadar, cum ar trebui să abordeze jurnaliștii subiectele ce țin de implicarea minorilor în cazuri de hărțuire sau de abuz online? Bineînțeles că, înainte de toate, pornim de la un principiul simplu – să nu dăunăm copilului și să acționăm în interesul superior al acestuia -, un principiu de bază stipulat și de Codul deontologic al jurnalistului, și de Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului, la care Moldova este parte.
„Ar trebui să se facă o analiză care să ne spună de ce s-a întâmplat acest lucru. Pentru că este o situație care afectează și băiatul, și familia lui. Sunt convinsă că, atunci când va crește mare, el va regreta felul în care a procedat în raport cu fata. Iar jurnaliștii trebuie să încerce să fie constructivi, să pună întrebări care să ne ajute să evităm astfel de situații pe viitor. Respectiv, să se focuseze nu pe informații de genul cum îl cheamă pe băiat, din ce sat sau oraș este, dacă are frați sau surori. Fără detalii picante!.. Mai degrabă, reprezentanții mass-media ar trebui să încerce să înțeleagă care a fost cauza, să afle niște lucruri ce ar putea să ne ajute pe noi, ca părinți și profesioniști, să învățăm din cazul ăsta cum să protejăm pe viitor alți copii. Alimentarea unor curiozități, însă, nu ne ajută să învățăm și, drept urmare, să acționăm în consecință, ci doar ne întăresc ideea că „mie asta nu poate să mi se întâmple”. Or, cercetările internaționale spun exact contrariul: de fapt, oricine poate deveni victimă a abuzului online, respectiv abuzator”, susține Liliana Rotaru, președinta organizației CCF Moldova – Copil Comunitate Familie – reprezentanta în Moldova a Organizației internaționale Hope and Homes for Children Marea Britanie. CCF/HHC Moldova este liderul Rețelei ONG-urilor ce luptă cu prostituția și traficul de copii, inclusiv prin intermediul rețelelor online, și Membru afiliat al rețelei ECPAT International.
_____________
ECPAT a fost creat în 1990 ca o campanie – End Child Prostitution in Asian Tourism (să punem capăt prostituării în turismul asiatic). De atunci, misiunea campaniei a luat amploare geografică și a devenit o rețea din 90 de organizații non-guvernamentale din 82 de țări, care face pledoarie națională, regională și internațională, bazată pe cercetări și analize. Guvernele și societatea civilă din întreaga lume au recunoscut ECPAT ca singura rețea de organizații internațională dedicată luptei contra exploatării sexuale a copiilor. ECPAT International deține statut special consultativ pe lângă Consiliul Economic și Social al ONU (ECOSOC). Secretariatul ECPAT International se află la Bangkok, Tailanda, acolo unde s-a născut această mișcare.
_____________
„Jurnaliștii ar trebui să le povestească părinților, în cuvinte simple și accesibile, despre felul în care copilul trebuie să se comporte și cum să fie protejat în mediul online. Totodată, ei ar trebui să discute cu copiii, să-i întrebe ce-i deranjează, ce ar vrea să schimbe, cu cine ar vrea să comunice, cum le-ar plăcea să se comunice cu ei. Evident că orice reporter trebuie să fie atent atunci când relatează despre situații tragice sau chiar și cele dificile. Căci, ceea ce este postat în mediul online, aproape în toate cazurile, nu mai poate fi retras de acolo, tehnic vorbind. Deci, în momentul în care a văzut și a reușit să distribuie, este ca o pânză de păianjen, ca un copac de sute de ani, cu rădăcini foarte adânci, de toate dimensiunile și pe care să nu le mai poți nimici definitiv niciodată”, menționează Liliana Rotaru. Ea mai adăugă că, odată respectate aceste principii, contribuim la consolidarea așa-numitului jurnalism social, cu tentă socială puternică, cu mesaj de schimbare asumată și responsabilă.
Un studiu efectuat de Centrul Internațional „La Strada” arată că circa 80% din copiii din mediul urban și 70% din cel rural au acces la Internet. Peste 68% din adolescenți accesează Internetul în intervalul orelor 14.00-22.00. Băieții accesează Internetul mai des în orele de dimineață (32%), atunci când este timpul destinat studiilor; fetele – în orele de noapte (15,6%). Copiii din mediul urban accesează Internetul în orele de noapte într-o măsură mai mare (16,7%), comparativ cu cei din mediul rural (13,3%). Durata timpului petrecut de copii pe Internet indică un procent de: 35,3% care stau pe Internet una-două ore și 28,6% – de la trei la patru ore. Circa 12% din copii petrec pe Internet mai mult de șapte ore. A treia parte din copiii care accesează Internetul în perioada 22.00-8.00 stau mai mult de șapte ore în spațiul virtual.
Potrivit aceluiași studiul, 80% din copii au menționat că utilizează Internetul pentru a se pregăti de ore – în mod special, fetele și elevii din mediul rural. Camera web este utilizată de 34,5% din respondenți, mai des în această categorie figurând băieții și copiii din spațiul rural. Dintre copii chestionați, 70 la sută au recunoscut că au căutat să lege prietenii noi prin intermediul Internetului – mai des fetele și copiii de la sate. La fel, 12% au menționat că au expediat secvențe video unei persoane pe care o cunoștea doar de pe Internet și cu care nu a interacționat vreodată în viața reală. Printre problemele principale cu care s-au confruntat în timpul navigării pe net, copiii au menționat virușii și/sau spam-urile (60%), spargerea parolei profilului personal de pe rețelele de socializare (53,5%), iar 13,3% au vizionat involuntar imagini pornografice.
________________
Cyber-bullying este o terminologie apărută recent și se traduce ca „hărțuire cibernetică”. Implică folosirea tehnologiilor informației și comunicațiilor, cum ar fi e-mail-ul, telefoanele mobile, pager-ele, site-urile web defăimătoare, blog-urile, cu scopul de a ataca în mod deliberat, repetat și ostil un individ sau un grup de indivizi. Hărțuirea cibernetică presupune trimiterea de e-mail-uri unei persoane care a spus ca nu vrea sa mai comunice cu expeditorul, amenințări, remarci sexuale, incitări la ură pe forumuri, precum și afișarea oricăror declarații false care au ca scop umilirea. Agresorii cibernetici pot divulga date reale, cu caracter personal, despre victimile lor pe site-uri și forumuri sau pot publica materiale în numele lor cu scopul de a le defăima și/sau ridiculiza.
______________
„Tot ce ni se poate întâmpla în viața reală – furt, hărțuire, intimidare, abuz – se poate întâmpla și în viața online. De aceea, maturii trebui să înțeleagă că, așa cum își protejează copilul în viața reală, trebuie să îi protejeze și în comunitatea online”, afirmă Liliana Rotaru, aducând drept argument date noi din studiul „La Strada”.
Căci, 12% din copii au menționat că nu știu cum să reacționeze la anumite situații jignitoare/supărătoare care apar pe Internet; 30% nu ar întreprinde nimic, ba chiar ar ignora aceste situații; iar circa 7% susțin că preferă să ascundă de maturi asemenea cazuri. Doar o treime au spus că ar anunța părinții. Aproape jumătate dintre copiii (47,3%) care își fac cunoscuți noi prin Internet și comunică exclusiv online cu ei au fost solicitați pentru a se întâlni sau chiar s-au întâlnit în realitate cu interlocutorii lor, iar 11% au indicat că au primit propuneri indecente, în timp ce subiectele cu caracter sexual sunt discutate direct de către 7% din copiii participanți la studiu.„
„Când stai în fața unui ecran apare o senzație a anonimatului ce ridică ștacheta a ceea ce ne putem permite și a acceptabilului. Acest anonimat îți dezleagă mâinile și limba – crezi că nimeni nu o să te prindă, nimeni nu știe că vine de la tine… Dar, de partea cealaltă a ecranului stă o persoană care poate să resimtă cuvintele sau acțiunile ca și în viața reală. Să ne imaginăm că este vorba de o comunitate unde tu primești sute de comentarii, critici, iar tu ești singur în fața lor. Trebuie să înțelegem că aceste acțiuni sau cuvinte toxice pot să rănească în același mod ca și în viața reală, pot să ducă omul într-o stare când nu mai are respect de sine și nici încredere în semeni, când consideră că nu este bun de nimic, pot să dezvolte anxietate, depresie și chiar să aducă persoana la suicid. Din păcate, au fost documentate astfel de situații, de exemplu, în Marea Britanie și în Statele Unite”, spune Liliana Rotaru.
Tocmai de aceea, conchide președinta CCF/HHC Moldova, este important să venim cu explicații, nu să recurgem la interdicții sau constrângeri. La fel, este nevoie de dezvoltarea empatiei la copii, de înțelegerea regulilor ce sunt agreate de majoritate și pe care alegem să nu le încălcăm. Odată întreprinse aceste eforturi, vom crea o masă critică de copii și maturi ce nu acceptă intimidarea și hărțuirea în mediul online.
Pentru părinții și copiii din Moldova, una dintre principalele surse de obținere a informației despre securitatea online și controlul parental este www.siguronline.md. Potrivit statisticii acestui portal, în fiecare an, numărul adresărilor de la copii, tineri și părinți este în creștere cu 50%. În 2016, la linia fierbinte a site-ului au apelat 399 de persoane, pagina web propriu-zisă fiind accesată de aproape 29.000 de persoane.
Întrebările cu care se adresează cel mai des copiii și tinerii internauți din Moldova țin de divulgarea informațiilor cu caracter personal și de problemele de securitate și confidențialitate ale conturilor și profilurilor online. Situațiile cu care se confruntă atestă, în principal, necunoașterea regulilor de securizare și cazuri de hărțuire online. Numărul adresărilor vizând aceste probleme înregistrează o creștere de 100% anual.
Alte resurse utile:
http://kidshealth.org/en/parents/cyberbullying.html
http://www.stopcyberbullying.org/kids/
Lina Botnaru, expertă în comunicare
Sursă foto: UNICEF
_________________________
Articolul a fost realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul Campaniei media împotriva informației false și tendențioase STOP FALS!, desfășurată de Asociația Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Asociația VIP a Telejurnaliștilor Independenți din Moldova (ATVJI).
