Imaginați-vă că vă treziți dimineața, faceți duș, vă pregătiți cafeaua, deschideți televizorul, de unde se aude un concert de muzică clasică. Nu mai sunt programe de știri la televizor, pentru că o astfel de opțiune nu mai există. Duceți copiii la școală sau grădiniță, apoi mergeți la birou cu 40 de minute înainte de program ca să reușiți să aflați ce s-a mai întâmplat în lume, pentru că site-uri de știri nu mai există. Deschideți pe rând site-urile oficiale ale celor câtorva zeci de instituții publice, apoi deschideți site-urile oficiale ale companiilor importante pe care le consultați zilnic și încercați să vedeți ce se întâmplă în domeniul industriei alimentare, automotive, pharma și retail, să zicem. Apoi, căutați și câteva site-uri internaționale. Dacă rămânem la domeniul medical, deschideți în fugă site-ul Agenției Europene a Medicamentului, a Organizației Mondiale a Sănătății, a Biroului Regional al Organizației Mondiale a Sănătății. Nu ați primit suficiente răspunsuri la întrebări, așa că încercați să vedeți ce publică revistele de specialitate: deschideți site-ul revistei The Lancet, apoi al The New England Journal of Medicine și tot așa. Imposibil, nu? Este foarte important să faceți acest exercițiu de imaginație și să înțelegeți că rolul jurnalistului astăzi este unul crucial.
Utilizarea informației – gratuit, apropo – s-a întipărit atât de adânc în obiceiurile noastre, încât acceptăm această facilitate ca pe o normalitate ce nu poate fi schimbată. Vreau să clarificăm din start acest aspect deoarece, după medici, oamenii vor înțelege, sunt convinsă, că eroii lor sunt jurnaliștii: cei care scriu știri și la miezul nopții, mănâncă pe apucate, merg în zone cu risc crescut de contaminare tocmai pentru a vă aduce vouă, cititorilor/telespectatorilor, informații actualizate și credibile. Deși despre acest lucru se vorbește mai puțin acum, starea psiho-emoțională a jurnaliștilor este, de asemenea, afectată, sunt obosiți fizic și tot ce își doresc este ca pandemia de Covid-19 să ia sfârșit. Nu puteam să vorbesc despre jurnalismul în situații de criză fără să le mulțumesc colegilor mei pentru munca pe care o fac în fiecare zi, indiferent de condiții.
Urmăresc cum este abordat subiectul pandemiei de Covid-19 atât în România, cât și în Republica Moldova. Presiunea pe umerii jurnaliștilor este enormă. Exceptând faptul că oamenii au intrat într-o panică pe alocuri necontrolată, jurnaliștii trebuie să comunice despre un subiect despre care nu știu prea multe: un virus nou, pornit din China, omoară. Pe cine, care este rata mortalității, cât de periculos este acest virus, cum să ne protejăm? Am urmărit atent evoluțiile începând cu primul pacient infectat, atât în România, cât și în Republica Moldova, și modul în care autoritățile au comunicat despre Covid-19, ce comunicau și dacă lăsau cumva spațiu de incertitudini.
Nu doar jurnaliștii nu știu cum și ce să comunice pe timp de criză, dar nici autoritățile nu știu, ceea ce face obiectivul și așa fragil de a informa corect societatea foarte complicat. Responsabilii nu au avut o poziție constantă referitor la ceea ce reprezintă Covid-19 și cât de mult suntem expuși riscului – unii specialiști ne spuneau că este un virus „așa, mai prăpădit”; că tulpinile gripale cunoscute deja sunt mai periculoase, cu o rată de mortalitate mai mare; apoi OMS a caracterizat infecția drept „o amenințare fără precedent”. Autoritățile din Sănătate din România au obținut informații esențiale despre pacientul zero (un cetățean italian infectat cu Covid-19 venit pe teritoriul României deja infectat) nu de la autoritățile italiene, ci de la presa românească. Atunci, jurnaliștilor li s-a spus „avem nevoie de voi”.
În Republica Moldova, președintele a divulgat numele primului pacient înregistrat cu Covid-19, o femeie venită din Italia. Președintele și premierul au condamnat-o public pentru lipsă de responsabilitate. Ceea ce m-a bucurat enorm este că presa nu a făcut public numele ei, protejând-o de un val de ură și mai puternic. Mă bucură faptul că jurnaliștii au înțeles că datele pacienților reprezintă date speciale și nu se divulgă, indiferent de circumstanțe, și că o astfel de iresponsabilitate reprezintă o încălcare foarte gravă a legii.
Informarea la minut despre un virus despre care în continuare nu știm suficient de multe și conlucrarea cu autorități care nu știu cum să comunice eficient transformă misiunea jurnaliștilor într-o muncă și mai grea și cu riscuri mai mari de erori. Vreau să împart cu colegii mei câteva sfaturi despre jurnalismul în vreme de pandemie, în speranța că vor fi de folos:
- Poate părea banal, dar este cel mai important: folosiți numai surse oficiale. Nu este suficient ce vă spun autoritățile și experții locali. Urmăriți conferințele de presă ale Organizației Mondiale a Sănătății sau ale Biroului Regional al OMS pentru Europa (OMS expediază zilnic newslettere), Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, Agenția Europeană a Medicamentului. Dacă cunoașteți suficient de bine limba engleză, încercați să vă abonați la newsletterele revistelor medicale de cercetare. Un exemplu ar fi The Lancet, dar există foarte multe alte opțiuni.
- Nu folosiți informațiile existente ca pe un adevăr în ultimă instanță. Mă tem că tocmai Covid-19 ne-a învățat această lecție foarte importantă. Numeroase studii, cu metodologii diferite și grupuri de pacienți reduse, au generat diverse teze referitor la Covid-19 care nu au un grad ridicat de acuratețe. Explicați oamenilor că deocamdată acestea sunt informațiile de care dispuneți, dar vor apărea și altele pe parcurs.
- Evitați să luați poziții extreme. Mă refer la expresii de felul „virusul ucigaș” sau „Covid-19 nu este atât de grav precum scrie presa”. Nicio poziție nu este corectă. Folosiți-vă de informații, redați-le fără să presupuneți câte morți trebuie să fie înregistrate ca un virus să devină „suficient de periculos” sau „mortal”.
- Evitați să folosiți comparații de tipul „cancerul și bolile de inimă omoară mai mulți oameni”. Comparația este greșită tocmai pentru că vorbim despre maladii diferite privind modul de transmitere, ceea ce este esențial. Da, cancerul și bolile de inimă omoară exponențial mai mulți oameni, dar acestea sunt maladii ce nu se transmit, nu sunt contagioase și, respectiv, sunt dezvoltate fie ca urmare a modului nostru de viață, fie a factorilor de mediu, genetici etc. Ele nu pot fi comparate cu boli transmisibile care necesită un răspuns urgent, imediat, fără excepții și fără erori.
- Încercați să folosiți de fiecare dată titluri suficient de explicative, pentru a evita interpretările. Cu toții avem de învățat aici, dar este important în această perioadă de criză să motivați oamenii să deschidă știrea altfel, decât prin crearea sentimentului de incertitudine, neputință și pericol.
- Folosiți sursele anonime așa cum le folosiți de obicei: verificați orice informație, iar dacă nu aveți cum informa sau confirma cele ce vi se aduc la cunoștință, nu publicați. În această perioadă suntem bombardați cu tot felul de informații. Dacă cineva vă spune că sunt în realitate 1.000 de bolnavi la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă”, întrebați-vă pentru început ce capacitate de paturi are în realitate acel spital. Noi am folosit surse anonime doar atunci când știam foarte bine persoana, am comunicat cu ea și anterior, iar informațiile furnizate au fost corecte. Totuși, este complicat, în special în această perioadă. Nu tindeți să fiți primii, acum acuratețea contează.
- Odihniți-vă. S-a întâmplat să admitem erori tocmai din cauza faptului că eram obosiți.
- Ce vreau să transmit prin această știre? De ce este esențial ca această informație să ajungă la cititorul meu? Întrebați-vă asta tot timpul. Trebuie să recunosc că în această perioadă am identificat foarte multă informație pe care am ezitat să o folosesc. Covid-19 este un virus despre care știm încă prea puține, unele informații provizorii pot fi cu adevărat îngrijorătoare, dar eu mă întreb dacă cititorul meu are nevoie de aceste informații și dacă are nevoie de ele acum. Aceste întrebări mă ajută să-mi prioritizez informația.
- Nu vă umiliți cititorii/telespectatorii. În România, o televiziune le-a transmis oamenilor că alimentele ar putea fi raționalizate, fără niciun temei, fără nicio informație confirmată. A doua zi, cozile la supermaketuri erau enorme. În schimb, spuneți-le oamenilor de fiecare dată că igiena este importantă. Nu va funcționa pe moment, dar sigur va funcționa în timp.
- Evitați să puneți oamenii în situații jenante. Sunt foarte populare, atât în România, cât și Republica Moldova reportajele din sate cu oameni în vârstă despre care înțelegem cu ochiul liber că au o igienă precară, n-au folosit niciodată o mască sau un dezinfectant. În loc să faceți asta, gândiți-vă dacă există o opțiune mai constructivă. Și veți vedea că, de fapt, există.
- Nu vă concentrați pe oameni, nu-i expuneți. Virusul trebuie urmărit, nu oamenii.
Sunt sigură că după această pandemie vom ști să comunicăm mai mult și mai corect. Și îmi doresc ca și după această pandemie domeniul sănătății să rămână constant în atenția noastră.
Irina Papuc, jurnalistă
