În ultima vreme tot mai multe instituții, companii și/sau persoane publice își îndeamnă beneficiarii/fanii să fie prietenoși cu mediul. Iar, cu titlu de exemplu pozitiv, aceste instituții, companii și/sau persoane publice încearcă să facă dovada unei atitudini responsabile față de mediu atunci când organizează un eveniment sau promovează un produs. Drept urmare, prietenia cu mediul a devenit un element aproape omniprezent în discursul public, iar cuvântul-cheie al acestei relații este responsabilitatea. Căci, să fii prietenos cu mediul înseamnă să-ți pese de sănătatea ta și a celor din jur, să te gândești la consecințele acțiunilor tale asupra mediului pe care îl împarți și cu alți oameni, inclusiv cu cei care trebuie să trăiască și după tine.
Mi-am amintit de acest îndemn după ce am urmărit, timp de o săptămână (2-8 septembrie 2019), programul informativ „Mesager” de la Moldova 1. Misiunea furnizorilor publici de sercivii media, spune articolul 31 din Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova, este (și) asumarea responsabilității față de public (lit.h). Și asta pentru că acest tip de furnizori, conform legii, se află în serviciul publicului, funcționează din contribuția lui și sunt supuși controlului public. Prin urmare, gradul de responsabilitate față de sănătatea informațională a beneficiarului de informație este mai mare decât în cazul furnizorilor privați.
Adică, postului de televiziune Moldova 1 ar trebui să-i pese mai mult de calitatea informației pe care o livrează consumatorului, pentru a fi o instituție media cu adevărat prietenoasă cu angajatorul său. Căci, o informație nu trebuie neapărat să fie falsă pentru ca să fie nocivă – este suficient ca ea să fie transmisă cu nepăsare ca să afecteze negativ receptorul, să-l deruteze sau să-l lase, în definitiv, neinformat.
„De la fața locului”, dar din comunicate de presă…
Cu regret, cele opt buletine principale ale acestor zile nu au demonstrat (suficientă) responsabilitate a postului public în raport cu publicul, declarațiile și acțiunile autorităților fiind scoase în prim-plan fără a fi traduse în limbajul omului de rând.
De asemenea, deși programul „Mesager” este prezentat drept „principalul buletin informativ (…), în care se conțin evenimentele ce au marcat ziua, surprinse de la fața locului de către reporterii Moldova 1”, de facto relatările de la fața locului sunt destul de puține (cele culturale, bunăoară, reflectate în fiecare ediție), partea leului revenindu-le comunicatelor de presă și declarațiilor politicienilor. În săptămâna monitorizată, de exemplu, cele mai multe apariții directe și indirecte în buletinele de știri le-au avut Maia Sandu, Igor Dodon și Andrei Năstase. Aceștia, dar și alți politicieni și/sau funcționari au reconfirmat susținerea, au intensificat dialogul, au remarcat importanța, au reiterat deschiderea, au adus mulțumiri etc., etc.
Astfel, grosso modo, furnizorul public de servicii media audiovizuale a reflectat actualitatea zilnică, acoperind inclusiv subiectele referitoare la alegerile locale din 20 octombrie, dar cea mai mare parte a materialelor a rămas neînțeleasă de către telespectator, pentru că a redat fidel textele comunicatelor oficiale sau declarațiile autorităților. Iată, bunăoară, o știre difuzată pe 2 septembrie: „Legea care prevede acordarea asistenței de lichiditate în situații de urgență doar băncilor solvabile a intrat în vigoare. Potrivit documentului, Banca Națională poate acorda instituțiilor financiare solvabile și viabile ce se confruntă cu probleme temporare de lichiditate asistență în situații de urgență, pentru a menține stabilitatea sistemului financiar. În document mai este stipulat faptul că termenul pentru care se acordă asistența de lichiditate în situații de urgență este de până la trei luni, cu posibilitatea extinderii acestuia în mod excepțional pentru o perioadă nu mai mare de un an de la data acordării. Legea a fost adoptată de Parlament în 15 august…”. Cât de responsabil este acest text față de beneficiarul de informație? Câți telespectatori au recepționat complet și corect mesajul din respectiva știre, fără a apela la DEX sau chiar la un dicționar specializat? Niciun expert în bănci și finanțe, niciun deputat dintre cei care au promovat această lege nu i-au explicat esența și de ce avem nevoie de ea.
Ce află, de facto, nea Ion?
O altă știre, din 7 septembrie, ne spune că „Din 1 octombrie, prețul gazelor rusești furnizate Moldovei va scădea. Anunțul a fost făcut de șeful statului, Igor Dodon, după
întrevederea cu președintele Federației Ruse, Vladimir Putin. Cei doi oficiali au convenit să nu majoreze costurile în acest an și au discutat despre o posibilă diminuare a tarifelor pentru anul viitor. (…) Ei au mai discutat despre dezvoltarea relațiilor comerciale și economice bilaterale, despre reglementarea transnistreană și despre agenda de politică externă a Republicii Moldova…”. Știrea continuă cu enumerarea altor subiecte pe care Președintele Dodon le-a discutat cu oficialii de la Moscova, dar și amintește despre vizita lui la Bruxelles, inclusiv despre întâlnirile pe care le-a avut în capitala UE. Care este, însă, știrea propriu-zisă și ce trebuie să înțeleagă nea Ion din ea? Întâi i s-a dat o veste bună – că prețul la gaze va scădea. Apoi el află că, de fapt, prețul nu va crește în acest an, din care au rămas mai puțin de patru luni, ca în definitiv să audă că s-ar putea ca tarifele să scadă abia în 2020. Celelalte informații îl zăpăcesc definitiv și nea Ion, deși s-ar putea să rețină prima propoziție, nu va putea spune nici când, nici cu cât și nici dacă gazele se vor ieftini.
De aceeași manieră am fost informați și despre creșterea veniturilor la Bugetul de stat (știre „garnisită” cu cifre și statistici); despre noile prevederi privind alegerea viceprimarilor și a președinților de raioane; refuzul unor antreprenori de a plăti creditele luate de la cele trei bănci devalizate; planul de admitere pentru studiile de doctorat; modificările la Codul Muncii, ș.a. Se prea poate ca toate aceste informații să fi fost relevante și importante pentru noi, dar maniera neprietenoasă în care ne-au fost transmise a dat mai degrabă o alură toxică mediului nostru informațional.
De ce postul public ar trebui să fie un etalon
Potrivit AGB Moldova, în perioada 2-8 septembrie, Moldova 1 s-a plasat pe locul al cincilea în topul audienței, printre cei 17 furnizori de servicii media audiovizuale măsurați[1]. Furnizorul public este devansat de câteva posturi private, majoritatea afiliate foștilor sau actualilor oameni politici/guvernanți. Astfel, în situația în care consumatorul are libertatea de a alege televiziunea de la care să se informeze, doar calitatea știrilor și atitudinea responsabilă a celor ce le livrează îl pot determina să opteze pentru un buletin informativ în defavoarea altuia. Așadar, furnizorul public trebuie să fie un adevărat etalon, pentru ca cetățeanul să-l aleagă înainte de toate.
Atunci când, însă, despre cele mai importante subiecte ce îl vizează, omului i se vorbește în manieră sofisticată sau în limbaj de lemn, el se va considera (în cel mai bun caz) insuficient de pregătit, dar poate chiar (în cel mai rău) neglijat și umilit. Motiv din care va căuta explicații sau răspunsuri la alte posturi TV, chiar dacă știe că mesajul lor ar putea fi părtinitor pe alocuri. Așa stând lucrurile, doar atitudinea responsabilă și prietenoasă a furnizorului public de servicii media audiovizuale față de cetățean, dar și față de mediul informațional poate schimba situația în bine.
Aneta Gonța, cercetătoare media
__________________________
Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului American și cel Britanic, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al UK Aid. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea UK Aid, a USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.
