Fiind o provocare serioasă pentru presa de bună-credință, care vrea să reflecte fără părtinire activitatea tuturor candidaților, fiecare campanie electorală se încheie cu mai multe lecții de învățat pentru jurnaliști. Am studiat principalele greșeli comise de presă, cu intenție sau fără, în campaniile din 2018 și 2019 și le-am sintetizat într-o listă de sfaturi…
Nu faceți dezbateri de dragul dezbaterilor. Produsul jurnalistic trebuie să aibă nu doar formă, ci și conținut. O dezbatere presupune o competiție de idei și o discuție în contradictoriu, cu întrebări pregătite, concrete și documentate. Dacă participanții au ieșit din studiou cu o ușoară (sau mai pronunțată) supărare pe moderator, fiți siguri că ați avut o dezbatere bună. Această supărare, de regulă, este indiciul că moderatorul nu a menajat niciun candidat și că a pregătit întrebări deranjante. Din păcate, în ultima campanie pentru parlamentare, am avut și dezbateri monotone, în care nu a existat concurență – tocmai abordarea de care au nevoie candidații comozi, nu și publicul.
Nu plasați dezbaterile, pe online sau în grila de emisie TV, într-un loc unde nu le va găsi nimeni sau la o oră când nimeni nu le urmărește. Grăitor în acest sens este cazul semnalat de un candidat din Opoziție, potrivit căruia dezbaterea de la postul Prime TV, la care a participat, a fost difuzată la ora 6.00 dimineața, iar pe online nu a fost plasată deloc. Întrebare: cine dintre alegători se trezește dimineața devreme, înainte de ora șase, cu gândul să urmărească dezbaterile electorale? Ce audiență va avea o astfel de dezbatere? Singura deducție este că, în realitate, nu s-a dorit decât bifarea unei dezbateri, iar emisiunea să fie urmărită nu de cât mai multă lume, ci de cât mai puțină.
Nu le creați participanților așteptări false doar ca să îi ademeniți în studiou. Au fost cazuri atât la televiziunile locale și regionale, cât și la cele centrale, în care candidații nu s-au prezentat la dezbateri, unul dintre motive fiind să evite întrebările incomode ale moderatorilor. Atunci când candidații pun condiții – să nu fie atacați, să nu fie abordat un anumit subiect sau să regrupați concurenții, astfel încât ei să nu nimerească în același platou cu un oponent indezirabil… -, discuția ar trebui să se încheie aici.
Nu țineți partea politicienilor pe niciun subiect. Campaniile electorale sunt pentru ei teste de integritate, detectoare de minciuni și oricare alte probe pe care trebuie să le treacă pentru a câștiga mandatul, iar jurnaliștii nu trebuie deloc să le fie complici.
Nu ezitați să le amintiți politicienilor păcatele vechi, chiar dacă ei, foarte probabil, le-au comentat deja. Repetitio est mater studiorum. Astfel de momente merită readuse în memoria colectivă. Modul în care o persoană explică propriile greșeli și ce atitudine are față de ele vorbește despre potențialul comportament al politicianului în mandatul pe care și-l dorește. Misiunea jurnalistului este să-i prezinte publicului candidatul cu plusurile și minusurile pe care le are acesta, de o manieră echidistantă și obiectivă, așa cum însuși candidatul sau staff-ul său de campanie – care au alte scopuri și sarcini – nu o vor face niciodată. În acest context, pentru dezbaterile și emisiunile electorale, au fost relevante subiectul diplomei false a ministrului Chiril Gaburici (subiect consumat în 2015), căsătoriile fictive încheiate de unii deputați socialiști pentru a obține terenuri (2016) sau încălcarea eticii judecătorești de către magistrata Domnica Manole (2008).
Nu mergeți nedocumentați la evenimentele electorale. În special, în recenta campanie pentru Parlament, unii candidați de pe circumscripții au făcut promisiuni non-fezabile, a căror realizare ține prioritar de competența primarilor și consiliilor locale. „…Avem în program așa puncte ca sistem de apeduct și canalizare în fiecare casă, mai ales în sectorul privat, protecția naturii, avem două lacuri care necesită a fi deznămolite, lacul Frumoasa din Cahul și lacul Beleu din Slobozia Mare”, a spus într-o dezbatere un candidat din raionul Cahul. Datoria jurnalistului este să fie vigilent cu astfel de promisiuni, să pună întrebările de rigoare și să arate caracterul populist al acestora.
Nu deconectați gândirea critică. Anul trecut, în campania pentru Primăria Capitalei, un candidat a promis că va muta Gara, implicit linia ferată care trece prin Chișinău, într-un alt loc. Chiar dacă reporterii prezenți la eveniment și-au dat seama că planul nu e fezabil, nimeni nu a întrebat cum de un asemenea proiect nu a fost realizat până acum, Primăria Chișinăului fiind, de peste opt ani, în gestiunea unui primar din același partid. Un jurnalist nu tirajează promisiunile politicienilor, ci le procesează critic.
Nu vă lăsați atrași în polemici atunci când politicienii vă provoacă, dar nici nu o faceți pe inchizitorii. Unii politicieni, care beneficiază de „trecere liberă” la posturile TV afiliate partidelor lor, și-au permis să-i neglijeze sau chiar să-i atace pe reporterii de la alte redacții, drept răspuns la întrebări… Dezvinovățirea sau repetarea insistentă a întrebărilor, pe un ton ridicat, nu este o soluție pentru reporter. Candidatul trebuie lăsat să „se manifeste”, după care se reia întrebarea, cu răbdare și tact. Contrastul atac/calm (care se traduce și ca profesionalism) funcționează întotdeauna în favoarea jurnalistului, iar publicul, în consecință, își face mai ușor concluziile de rigoare.
Nu ignorați vocea poporului. Campaniile electorale sunt o ocazie bună pentru oameni de a-și spune of-ul în fața politicienilor, dar și a camerelor de luat vederi. Folosiți din plin întrebările lor, ele dau dinamism, dar și esență/relevanță polemicii pre-electorale. În același timp, educați publicul să învețe să-și responsabilizeze conducătorii/aleșii.
Nu neglijați rolul rețelelor de socializare ca platformă de promovare a conținutului. În recenta campanie electorală unele media, inclusiv cele locale, au avut dezbateri (TV Studio-L de la Căușeni) sau articole foarte bune despre candidați care, dacă ar fi fost împachetate/fragmentate și distribuite corespunzător prin intermediul rețelelor sociale, s-ar fi bucurat de o popularitate mult mai mare, respectiv un public mult mai numeros. Astfel, un articol despre un candidat socialist de la Glodeni, care a folosit muncă la negru la propria firmă și care a fost amendat pentru insulta adusă unei femei și pentru încălcări repetate ale regulilor de circulație rutieră, a fost distribuit de 36 de ori pe Facebook, chiar dacă nu viza un politician „de la centru”. Date fiind circumscripțiile, jurnaliștii au avut ocazia să descopere personalități de nivel local, necunoscute publicului larg până acum, iar acest lucru ar fi trebuit valorificat mult mai bine.
Viorica Zaharia, expertă media
_________________________________
Acest articol este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția USAID sau a Guvernului SUA.
