Ne-am mutat în digital, ne-am izolat și am devenit mai vulnerabili în fața dezinformării și manipulării. Noi, consumatorii de informație, am ajuns prinși între două sisteme care funcționează la viteze diferite: rețelele sociale/Internetul și autoritățile. Primii comunică mult, divers și repede, ceilalți comunică (sau mai bine zis reacționează) formal și rece.
În tot tumultul de informații, pare că reușim să rămânem selectivi cu ce consumăm pentru că există iluzia alegerii, dar alegem acele narațiuni care se pliază pe convingerile noastre (atenție! risc de știri false) și, la cât de convingător sunt formulate unele titluri sau texte pe social media sau în cercul de prieteni, ne vine chiar greu să urmărim și să înțelegem ce vor autoritățile de la noi.
Interesul scăzut față de ce știri consumăm, comunicarea insuficientă din partea autorităților sau word of mouth ne fac prada știrilor false și sunt motivul pentru care acestea încă supraviețuiesc. Ce mai putem schimba din abordarea față de știrile false, dar și cum autoritățile și jurnaliștii ne pot ajuta să le combatem rămân întrebări deschise pentru dezbatere.
Interes superficial pentru știrile pe care le consumăm
Discutăm de aproape doi ani, de când a început pandemia, despre cât de nocive pot fi știrile false, însă încă există interes superficial sau chiar redus față de informațiile pe care le consumăm. Nu verificăm sursa și nici nu facem o evaluare de rutină dacă aceeași știre a mai apărut în altă parte și ce argumente au fost folosite. Mai mult de atât, chiar atunci când întâlnim o știre falsă, de cele mai multe ori o ignorăm. O concluzie susținută și de rezultatele consultării Cum percep elevii, studenții și profesorii din Republica Moldova campania de vaccinare împotriva COVID-19 și impactul știrilor false?:
„Deși afirmă că recunosc riscurile știrilor false, majoritatea elevilor rămân indiferenți la acestea. 67% din ei aleg să ignore când întâlnesc o știre falsă și doar 13% încearcă să o demonteze sau să înceapă o discuție cu cei care o distribuie. O parte din cei 13% care se implică consideră că nu sunt luați în serios sau se confruntă cu reacții negative sau rigide din partea celor apropiați.”
Despre știrile false se discută la TV, pe social media, la școală și în diverse proiecte adresate în mod special tinerilor. Chiar și autoritățile atrag atenția asupra dezinformării. Dar nu este clar dacă același lucru se întâmplă și acasă, în familie. Deseori, proiectele ce țin de gândire critică sau combaterea dezinformării vizează tinerii ca mesageri: îi instruim să identifice și să explice o știre falsă, și să meargă acasă ca să-i învețe și pe ceilalți. Din păcate, atunci când ajung să discute cu cei apropiați despre o știre falsă, nu sunt luați în seamă. Elevii care au răspuns la consultarea noastră au povestit că li se spune din start să nu se implice în discuții pentru că sunt prea mici și nu pot înțelege temele discutate de adulți.
Am dus problema până în acest punct, deoarece familia și cercurile de apropiați au un rol semnificativ în încurajarea sau descurajarea unui comportament, mai ales pentru un tânăr în formare. Și anume aici ar trebui concentrate eforturile autorităților, dar și a profesorilor sau a psihologilor de a valida nu doar subiectul știrilor false ca temă de discuție în familie, dar chiar și comunicarea în familie. E cu atât mai important în contextul în care vaccinarea minorilor este deja posibilă în Republica Moldova, iar ultimele reportaje pe subiect au arătat, așa cum ne așteptam, că sunt puțini tineri care au venit să se vaccineze – ceea ce s-a regăsit și în consultarea CRPE: doar 20,2% se simt liniștiți în legătură cu posibilitatea de a se vaccina. Această situație nu face decât să ne demonstreze că înainte de a vaccina minorul, trebuie sa convingi părinții.
Autoritățile nu se implică suficient sau constant în combaterea știrilor false și cum gura lumii (word of mouth) bate mesajele specialiștilor
…sau cel puțin nu este vizibilă implicarea lor. Serviciul de Informații și Securitate blochează site-uri pe care e plasat conținut fals, însă acestea continuă să apară și să promoveze știri false. Site-urile și grupurile de pe rețelele sociale încă au adepți și conținutul devine tot mai creativ și mai agresiv în promovarea falsurilor. Mai mult, de la începutul pandemiei măsurile de prevenție au fost sabotate de persoane publice care nu le respectau și chiar promovau falsuri, minimizând impactul virusului.
Toate acestea se întâmplă concomitent cu o campanie de informare decentă, dar de tip șablon care, se pare că, și-a făcut deja efectul pe acele segmente de populație care au acceptat din start pericolul virusului și oportunitatea vaccinării.
Puterea cuvântului (word of mouth) valorează mai mult decât ce spun specialiștii sau autoritățile. Fie că e răspândit un detaliu de conspirație sau o poveste adevărată (și impresionantă) despre Covid și efectele vaccinului, pentru unii pare mai tentant să se încreadă în ceea ce zice un vechi prieten sau chiar un necunoscut convingător, decât mesajele pe care le auzim la TV sau pe rețele din partea medicilor și autorităților. Această situație este și rezultatul încrederii slabe a populației în autorități, pe fondul manipulărilor sau dezamăgirilor în raport cu promisiunile și performanțele decidenților. Tocmai aceste discuții contribuie la formarea și creșterea numărului de indeciși/nehotărâți în privința vaccinării.
De ce nu funcționează campania de informare?
„Farmecul” știrilor false a fost explicat în nenumărate articole și, într-adevăr, pentru mulți a devenit o alternativă viabilă pentru mesajele lansate de autorități („elita mondială” în termenii conspiraționiștilor). Revenind la ale noastre, campania de informare nu mai funcționează pentru că și-a cam atins saturația sau, cu alte cuvinte, a convins deja pe cine trebuia să convingă. De cealaltă parte, o opțiune ar fi că nu toate mesajele au ajuns în toate comunitățile, au ajuns distorsionate sau urgența lor a fost redusă (de aici ne putem explica de ce încă întâlnim oameni care poartă masca incorect).
Mai punem pe deasupra și încrederea slabă în autorități (conform Barometrului Opiniei Publice pentru iunie 2021, 63.1% din respondenți consideră că politicienii nu respectă promisiunile) și lipsa unui mesaj consistent și consecvent de la începutul pandemiei până acum (ceea ce poate fi „iertat”, dat fiind că decidenții s-au schimbat). Nu în ultimul rând, este vorba de puterea exemplului: amintim iarăși de situații în care politicienii, liderii de opinie nu țineau cont de măsurile de siguranță în public și au sabotat situația.
Ce pot face autoritățile pentru a combate știrile false?
Autoritățile ar trebui să se concentreze pe informarea populației în funcție de vârstă, activitate profesională etc. Mesajele generale pot veni din partea autorităților centrale, dar diferențierea și adaptarea mesajului ar putea să aibă loc și la nivelul autorităților locale, conform intereselor și nevoilor localnicilor. Da, presupune investiții în comunicare (un must-have pentru 2021), dar s-ar putea ca un asemenea exercițiu să dea rezultate.
Mai mult, primarii, consilierii și alți decidenți locali cunoscuți în comunitățile rurale sau marginalizate trebuie să se implice în promovarea vaccinării și să confirme/valideze în fața locuitorilor pericolul știrilor false. Poate fi vorba de aceleași ieșiri în teritoriu, din poartă-n poartă sau colaborări cu școlile, toate pentru a explica cu bun-simț beneficiul vaccinării. O altă idee ar fi ca autoritățile locale să fie mai prezente pe rețelele sociale cu mesaje pro-vaccinare și anti-știri false pentru a contrabalansa fluxul de informații de pe alte surse de pe news feed.
Da, avem acele categorii de populație care sunt mereu informate și conștiente de sfaturile medicilor și experților, profesori care încearcă să devină mai prietenoși cu social media și combaterea știrilor false și să transmită elevilor asta, însă pentru mulți alții fenomenul de fake news este o noțiune îndepărtată, abstractă, ceva ce nu s-a explicat suficient de bine sau nu a fost interiorizat. De aceea, un impuls din partea liderilor de opinie locali i-ar putea face pe unii cel puțin să-și dea interesul pentru problemă.
Ce ar mai trebui să facă jurnaliștii pentru a demonta știrile false și a promova vaccinarea
Jurnaliștii și societatea civilă au fost printre primii care au bătut alarma în privința fenomenului știrilor false, mai ales odată cu instalarea pandemiei. Au fost propuse soluții de identificare și combatere a fenomenului, în special pentru cei care folosesc social media sau internetul ca sursă de informare. Tot ei sunt aliații de încredere a medicilor și a autorităților în promovarea vaccinării și a măsurilor de siguranță privind COVID-19. Și totuși, la un an de la demararea imunizării, încă rămânem cu rate de vaccinare scăzute. Ce încă ar mai putea face presa în acest sens?
Ar fi bine ca atât autoritățile, cât și jurnaliștii să promoveze vaccinarea informată pe modelul: Da, este important și necesar să ne vaccinăm și vă îndemnăm să vă informați din surse de încredere (medici) cu privire la vaccinul potrivit și eventuale reacții adverse. Este necesar să ajutăm autoritățile să transmită un mesaj sincer și de bun-simț. În același timp, campaniile de informare sau articolele pe acest subiect trebuie să combată neliniștea nehotărâților în legătură cu vaccinarea, să umple acel gol, care lasă loc pentru interpretări, cu informații care ar liniști cititorul și l-ar face mai sigur pe experiența vaccinării.
Pe lângă faptul că jurnaliștii trebuie să continue să aducă în prim-plan poveștile medicilor, a oamenilor care au trecut prin COVID – mai nou, tineri, copii – jurnaliștii ar trebui să ajute la popularizarea științei cu explicații despre vaccin, virus. Nu sunt niciodată de prisos articolele care ar răspunde curiozităților și ar contracara știrile false. Nu în ultimul rând, o opțiune reușită ar fi colaborarea dintre profesioniștii media specializați în combaterea știrilor false și jurnaliștii de la ziarele din localitățile mai mici pe combaterea acelor știri false, conspirații sau chiar temeri fondate sau nefondate ale locuitorilor referitor la vaccin, care sunt populare în comunitate.
***
Acești doi ani de pandemie și infodemie ne-au învățat că nu doar știrile false sunt o problemă, ci și că felul în care ne raportăm la informație necesită o revizuire. Am învățat să nu ducem responsabilitate pentru ceea ce consumăm și transmitem mai departe sau interiorizăm. Și interiorizăm ceea ce ne place și e explicat simplu, iar asta nu ne face decât prada perfectă pentru conspirații și știri false.
În ciuda atâtor proiecte și inițiative lansate să explice pericolul știrilor false și să ne învețe cum să nu cădem în plasa lor, falsurile supraviețuiesc. Și aici nu este vorba doar despre faptul că autorii acestor știri adaptează conținutul lor astfel încât să sune credibil. Problema este că oamenii consumă în continuare superficial și rareori dedică timp pentru o simplă căutare pe Google pentru a verifica informația.
Ca să minimizăm impactul știrilor false în comunitatea noastră este nevoie de un efort comun din partea mai multor actori care ar susține comunicarea autorităților. Acest efort există, deși sporadic, și arată exemple de bune practici ce pot fi preluate în alte comunități. Întâlnim profesori, activiști și jurnaliști care lucrează împreună pentru a transmite elevilor, dar și părinților, informații de încredere despre vaccin și măsurile de protecție împotriva virusului. Este un exemplu ce poate fi multiplicat în mai multe comunități și cu aportul altor categorii din populație care pot convinge și explica de ce știrile false sunt periculoase, cum le putem combate și de ce este important să ne vaccinăm.
Vlada Șubernițchi,
cercetătoare
Reprezentanța din Republica Moldova a Centrului Român de Politici Europene
Realizarea acestui articol a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și cel britanic, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al UK. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea UK, a USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.
Sursa: Unsplash.com/ Gilles Lambert
